(1) Resursele financiare ale schemei de garantare a depozitelor se utilizează și pentru finanțarea rezoluției instituțiilor de credit participante la schema de garantare a depozitelor în cauză, cu respectarea legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
(2) Schema de garantare a depozitelor este răspunzătoare în cadrul rezoluției unei instituții de credit pentru suma stabilită, după consultarea acesteia, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.
(3) În situația în care depozite eligibile constituite la o instituție de credit aflată în rezoluție sunt transferate către o altă entitate în contextul aplicării instrumentului de vânzare a afacerii sau a instrumentului instituției-punte potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, deponenții nu au dreptul la compensații potrivit prezentului titlu pentru partea din depozitele constituite la instituția de credit aflată în rezoluție care nu este transferată, în situația în care fondurile transferate sunt cel puțin egale cu plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) și, respectiv, art. 62 . În situația în care depozitele eligibile constituite la o instituție de credit aflată în rezoluție au o valoare cel puțin egală cu plafonul de acoperire, iar fondurile transferate sunt mai mici decât plafonul de acoperire, deponenții au dreptul la compensații reprezentând diferența dintre plafonul de acoperire și suma transferată.