(1) Banca Națională a României este autoritatea de rezoluție pentru:
a) instituțiile de credit, persoane juridice române;
b) sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe;
c) entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte dintr-un grup supus supravegherii pe bază consolidată, a cărui societate-mamă este o instituție de credit sau care, în cazul în care societatea-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, include și o instituție de credit.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea de rezoluție pentru:
a) firmele de investiții, persoane juridice române;
b) sucursalele din România ale firmelor de investiții din state terțe;
c) entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte dintr-un grup supus supravegherii pe bază consolidată, a cărui societate-mamă este o firmă de investiții sau care, în cazul în care societatea-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, nu include și o instituție de credit.
(3) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană, înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, cu privire la autoritățile de rezoluție desemnate potrivit alin. (1) și (2) , precum și cu privire la funcțiile și responsabilitățile ce revin fiecăreia și notifică acesteia și Comisiei Europene motivele segregării responsabilităților de rezoluție la nivel național.
(4) Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare în vederea exercitării competențelor ce le revin potrivit prezentei legi.