(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, decide că o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană pentru care este responsabilă întrunește condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-186 , aceasta notifică fără întârziere informațiile prevăzute la art. 473 supraveghetorului consolidant, membrilor colegiului de rezoluție al grupului în cauză.
(2) Acțiunile de rezoluție sau măsurile de insolvență luate pentru scopurile art. 473 lit. b) pot include implementarea unei scheme de rezoluție a grupului întocmite în conformitate cu prevederile art. 478 în oricare dintre următoarele situații:
a) acțiunile de rezoluție sau alte măsuri la nivelul întreprinderii-mamă, notificate în conformitate cu prevederile art. 473 lit. b) , fac probabilă îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , în legătură cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru;
b) acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate numai la nivelul întreprinderii-mamă nu sunt suficiente pentru stabilizarea situației sau nu asigură, probabil, un rezultat optim;
c) una sau mai multe filiale îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , conform concluziei autorităților de rezoluție responsabile pentru filialele respective; sau
d) acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate la nivelul grupului avantajează filialele din grup în așa fel încât o schemă de rezoluție a grupului devine adecvată.