(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în cazul în care constată producerea următoarelor fapte, fără a se limita la acestea:

a) nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 49-84 , precum și a termenului de conformare;

b) nerespectarea de către instituția de credit a obligației de acordare de asistență Băncii Naționale a României la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție, prevăzute la art. 53 ;

c) nerespectarea de către instituția de credit a obligației de informare a Băncii Naționale a României asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o modificare a planurilor, prevăzute la art. 54 alin. (2) ;

d) nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligației de păstrare și/sau de furnizare a evidențelor contractelor financiare la care acestea sunt parte potrivit dispozițiilor art. 56 ;

e) nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor de cooperare și furnizare a tuturor informațiilor necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a informațiilor și analizelor prevăzute în secțiunea B din anexă , prevăzute la art. 57 alin. (1) și art. 64 alin. (1) și (2) ;

f) nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor privind transmiterea propunerilor de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor, prevăzute la art. 94 alin. (1) , respectiv a planului de conformare la măsurile alternative impuse de Banca Națională a României, prevăzute la art. 95 alin. (1) ;

g) nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 96 , de către destinatarii acestora;

g¹) neducerea la îndeplinire de către instituția de credit a măsurilor care au fost propuse și transmise de aceasta în temeiul art. 94 alin. (1) și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, le consideră eficace potrivit evaluării efectuate conform prevederilor art. 94 alin. (2) ;

h) nerespectarea de către instituția de credit a solicitării de contactare a potențialilor cumpărători sau a condițiilor de contactare a potențialilor cumpărători, potrivit prevederilor art. 150 ;

i) nerespectarea de către instituția de credit a cerinței de a demonstra că orice decizie a autorității de rezoluție de a reduce sau converti valoarea unei datorii reglementate de legislația unui stat terț putea fi aplicată, prevăzute la art. 299 ;

j) nerespectarea de către instituția de credit sau entitatea în cauză a cerințelor minime prevăzute la art. 295⁵-295⁵⁶ sau a măsurilor dispuse de Banca Națională a României pentru asigurarea conformării la respectivele cerințe;

k) nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit ori al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligațiilor privind elaborarea, prezentarea, modificarea, punerea în aplicare sau revizuirea planului de reorganizare, prevăzute la art. 332 , 334 , 335 , 338 alin. (1) , 339 și 340 alin. (1) ;

l) nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligațiilor referitoare la emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prevăzute la art. 370 , sau de deținere a unei autorizații prealabile în acest scop, prevăzute la art. 371 ;

m) nerespectarea de către instituția supusă rezoluției a obligației de furnizare a informațiilor și asistenței, prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. e) ;

n) nerespectarea de către instituția supusă rezoluției sau de către entitățile din grupul instituției respective a obligației de furnizare a serviciilor și facilităților necesare, prevăzute la art. 388 ;

o) nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de raportare prevăzute la art. 543 alin. (1) ;

p) nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de plată a contribuției anuale sau extraordinare, potrivit prevederilor art. 533 și art. 546 ;

q) nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor și măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 91¹ ;

r) nerespectarea de către instituția de credit a oricăror măsuri dispuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în aplicarea prezentei legi și a actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia reglementată de prezenta lege.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în următoarele situații:

a) nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-48 , precum și a termenului de conformare;

b) nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor privind elaborarea, menținerea, actualizarea, modificarea și transmiterea planurilor de redresare, prevăzute la art. 13-20 , art. 25 alin. (4) , art. 27 , art. 32-35 ;

c) nerespectarea de către instituția de credit a obligației de păstrare a evidențelor contractelor financiare în care instituția de credit este parte, prevăzute la art. 18 ;

d) nerespectarea de către instituția de credit a obligației de stabilire și includere în planurile de redresare a indicatorilor pentru monitorizare, prevăzute la art. 48 alin. (1)-(4) ;

e) nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a notifica decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (5) ;

f) nerespectarea de către entitățile din grup, persoane juridice române, respectiv de către organele de conducere ale acestora a obligațiilor incidente în cazul încheierii unui acord de sprijin financiar intragrup, în cazul acordării sprijinului financiar, precum și a obligațiilor de transparență privind participarea într-un acord de sprijin financiar, prevăzute la art. 122 , 123 , 126 , 136 , 137 , 140 și 144 ;

g) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 149 , de către destinatarii acestora;

h) nerespectarea de către instituția de credit a solicitării formulate de Banca Națională a României conform art. 152 , de înlocuire a conducerii superioare sau a organului de conducere al instituției de credit, în ansamblul său, ori a unor membri ai acestuia;

i) nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni, prevăzute la art. 153 ;

j) nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit, respectiv al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligației de notificare cu privire la faptul că instituția de credit, respectiv entitatea menționată la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , intră sau este susceptibilă de a intra în stare de dificultate majoră, prevăzute la art. 437 .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și/sau de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și/sau măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 pentru încălcări ale dispozițiilor prezentei legi și ale actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta lege, în măsura în care respectivele încălcări nu intră sub incidența prevederilor alin. (1) și (2) .