(1) Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu se face de către personalul Autorității de Supraveghere Financiară, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de firma de investiții, persoană juridică română, sau, după caz, de entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) potrivit legii sau la solicitarea expresă a Autorității de Supraveghere Financiară ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.
(2) Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu se emit de către Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară. În cazul aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare ale persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare și sancțiunea administrativă și/sau măsura sancționatoare aplicată.
(3) Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu pot fi contestate în condițiile prevăzute la art. 21³ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare.
(4) Aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 613 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
(5) Amenzile încasate ca urmare a aplicării sancțiunilor administrative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform prevederilor prezentei legi, se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 50%, diferența constituindu-se venit la bugetul Autorității de Supraveghere Financiară.
(6) Aplicarea sancțiunilor administrative și/sau a măsurilor sancționatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.