(1) Deciziile adoptate de Banca Națională a României sau, după caz, de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în baza prezentei legi iau în considerare impactul potențial asupra tuturor statelor membre în care instituția de credit, firma de investiții sau grupul își desfășoară activitatea, astfel încât să fie reduse la minimum efectele negative socioeconomice și asupra stabilității financiare în statele membre respective.
(2) Instrumentele de rezoluție ocrotesc interesul public de apărare a stabilității financiare și se aplică atunci când sunt necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției, respectiv când instituția nu poate fi lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență, deoarece acest lucru ar putea destabiliza sistemul financiar.