Relații cu state terțe

Azi

Legea 312/2015 · 18 articole

Capitolul I — Acorduri cu state terțe

Articolul 512

(1) România poate încheia acorduri bilaterale cu un stat terț până la data intrării în vigoare a unui acord încheiat la nivelul Uniunii Europene cu statul terț respectiv, potrivit art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, în măsura în care aceste acorduri bilaterale sunt conforme cu prezentul titlu.

(2) Acordurile bilaterale prevăzute la alin. (1) se referă la modalitățile de cooperare dintre Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț, printre altele, cu scopul de a face schimb de informații privitoare la planificarea redresării și rezoluției în ceea ce privește instituțiile de credit, instituțiile financiare, întreprinderile-mamă și instituțiile din statul terț respectiv.

(3) Acordurile prevăzute la alin. (1) urmăresc să asigure în special instituirea unor procese și mecanisme de cooperare între Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț în vederea îndeplinirii unora sau a tuturor sarcinilor și exercitarea unora sau a tuturor competențelor următoare:

a) elaborarea de planuri de rezoluție în conformitate cu prevederile art. 49-83 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv;

b) evaluarea posibilităților de soluționare ale acestor instituții și grupuri în conformitate cu prevederile art. 85-91 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv;

c) aplicarea competențelor de abordare sau înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-116 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv;

d) aplicarea măsurilor de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv;

e) aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție, precum și a unor competențe similare care pot fi exercitate de către autoritățile relevante din statul terț respectiv.

Capitolul II — Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe

Articolul 513

Dispozițiile art. 514-518 se aplică în legătură cu procedurile de rezoluție din state terțe cu condiția absenței și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare un acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Prevederile art. 514-518 se aplică și ulterior datei intrării în vigoare a unui acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț nu sunt reglementate prin acordul respectiv.

Articolul 514

(1) Banca Națională a României poate participa, în cadrul unui colegiu de rezoluție european instituit în condițiile prevăzute la art. 464-468 , la adoptarea unei decizii comune cu privire la oportunitatea recunoașterii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț, care:

a) are filiale stabilite în Uniunea Europeană sau sucursale situate în Uniunea Europeană și considerate semnificative de două sau mai multe state membre; sau

b) deține active, drepturi sau obligații situate în două sau mai multe state membre sau care sunt reglementate de dreptul statelor membre respective.

(2) În cazul în care se adoptă decizia comună privind recunoașterea procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, face demersuri pentru punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție recunoscute din statul terț prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor relevante din prezenta lege.

Articolul 515

(1) În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție participante la colegiul de rezoluție european sau dacă nu există un colegiu de rezoluție european, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia propria decizie cu privire la oportunitatea recunoașterii și a punerii în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț.

(2) Decizia trebuie să țină seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea o instituție sau o întreprindere-mamă dintr-un stat terț și în special de impactul potențial al recunoașterii și al punerii în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț asupra celorlalte părți ale grupului și stabilității financiare din statele membre respective.

Articolul 516

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este abilitată, cel puțin:

a) să-și exercite competențele de rezoluție în legătură cu activele unei instituții de credit sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț care sunt situate în România sau care sunt reglementate de legislația din România, precum și în legătură cu drepturile sau obligațiile unei instituții de credit dintr-un stat terț care sunt înregistrate în România, de sucursala din Uniune sau care sunt reglementate de legislația din România ori pentru care există creanțe care pot fi executate în România privind astfel de drepturi sau obligații;

b) perfectarea transferului de acțiuni sau instrumente de proprietate, într-o filială din Uniune stabilită în România, inclusiv solicitând unei alte persoane să întreprindă acțiuni pentru perfectarea acestui transfer;

c) exercitarea competențelor prevăzute la art. 406-409 , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu drepturile oricărei părți dintr-un contract cu o entitate prevăzută la art. 514 , atunci când aceste competențe sunt necesare pentru a pune în aplicare proceduri de rezoluție din state terțe; și

d) să facă neexercitabil orice drept contractual de a înceta, stinge sau accelera contracte ori de a aduce atingere drepturilor contractuale ale entităților prevăzute la art. 514 și ale altor entități din grup, în cazul în care un astfel de drept decurge din acțiunile de rezoluție întreprinse cu privire la instituția de credit dintr-un stat terț, întreprinderea-mamă a entităților respective sau la alte entități din grup, fie de autoritatea de rezoluție din statul terț, fie în temeiul cerințelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluție din statul respectiv, cu condiția să fie în continuare îndeplinite obligațiile contractuale esențiale, inclusiv obligațiile de plată și de livrare și furnizarea de garanții reale.

Articolul 517

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate întreprinde, atunci când este necesar în interesul public, acțiuni de rezoluție cu privire la o întreprindere-mamă din România în cazul în care autoritatea relevantă din statul terț stabilește că o instituție care este înregistrată în statul terț respectiv îndeplinește condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție în conformitate cu legislația statului terț respectiv. În acest scop, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să utilizeze orice competențe în materie de rezoluție cu privire la respectiva întreprindere-mamă din România, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 400-405 .

Articolul 518

Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe nu aduc atingere procedurilor de insolvență derulate în temeiul legislației naționale aplicabile, după caz, în conformitate cu prezenta lege.

Capitolul III — Dreptul de a refuza recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe

Articolul 519

După consultarea altor autorități de rezoluție, în cazul în care s-a instituit un colegiu de rezoluție european în condițiile prevăzute la art. 464-468 , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate refuza recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe prevăzute de art. 514 , în cazul în care consideră:

a) că procedurile de rezoluție din statul terț ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare din România sau că procedurile respective ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare a unui alt stat membru;

b) că pentru realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției este necesară întreprinderea unei acțiuni de rezoluție independente în conformitate cu prevederile art. 520-522 în legătură cu o sucursală în România;

c) că creditorii, inclusiv, în special, deponenții localizați sau care trebuie despăgubiți într-un stat membru, nu ar beneficia de același tratament precum cel al creditorilor și deponenților din statul terț cu drepturi legale similare, conform procedurii de rezoluție din statul terț de origine;

d) că, după consultarea cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurii de rezoluție din statul terț ar avea implicații fiscale semnificative pentru România; sau

e) că efectele unei astfel de recunoașteri sau puneri în aplicare ar contraveni legislației naționale aplicabile.

Capitolul IV — Rezoluția sucursalelor în România ale instituțiilor de credit din state terțe

Articolul 520

(1) Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, deține competențele necesare pentru a acționa în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț care nu face obiectul vreunei proceduri de rezoluție din statul terț sau care face obiectul unei proceduri din acel stat și se aplică una dintre situațiile prevăzute la art. 519 .

(2) Dispozițiile art. 400-405 se aplică în cazul exercitării unor astfel competențe.

Articolul 521

Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este abilitată să exercite competențele prevăzute la art. 520 în cazul în care aceasta consideră că întreprinderea unei acțiuni este necesară în interesul public și dacă cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

a) sucursala situată în România nu mai îndeplinește sau este probabil să nu mai îndeplinească condițiile impuse de legislația națională aplicabilă pentru autorizare și funcționare în România și nu există nicio perspectivă potrivit căreia vreo măsură a sectorului privat ori vreo măsură de supraveghere sau vreo măsură întreprinsă de statul terț relevant ar putea restabili conformarea sucursalei sau preveni intrarea sa în situația de dificultate majoră, într-un interval de timp considerat de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind rezonabil;

b) instituția de credit din statul terț este, în opinia Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, incapabilă, reticentă sau pasibilă de a se afla în incapacitate să își achite obligațiile față de creditorii din Uniunea Europeană, ori obligațiile create sau înregistrate prin sucursala sa, pe măsură ce acestea devin exigibile, iar Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că nicio procedură de rezoluție sau de insolvență din statul terț nu a fost sau nu va fi declanșată în legătură cu respectiva instituție de credit din statul terț într-un interval de timp rezonabil;

c) autoritatea relevantă din statul terț a inițiat o procedură de rezoluție în legătură cu instituția de credit din statul terț sau a notificat Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenția sa de a iniția o astfel de procedură.

Articolul 522

În cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune independentă în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, aceasta are în vedere obiectivele rezoluției și întreprinde acțiunea în conformitate cu următoarele principii și cerințe, în măsura în care acestea sunt relevante:

a) principiile stabilite la art. 188-193 ;

b) cerințele referitoare la aplicarea instrumentelor de rezoluție prevăzute la art. 201-213 .

Capitolul V — Cooperarea cu autoritățile din state terțe

Articolul 523

Dispozițiile art. 524-526 se aplică în ceea ce privește cooperarea cu statele terțe în absența și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare acordul internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Dispozițiile art. 524-526 se aplică și ulterior intrării în vigoare a unui acord internațional, prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care aspectele care fac obiectul prevederilor art. 524-526 nu sunt reglementate prin acordul respectiv.

Articolul 524

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, sau, după caz, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încheie acorduri de cooperare neobligatorii în conformitate cu acordul-cadru încheiat de Autoritatea bancară europeană cu autoritățile relevante din statele terțe prevăzute la art. 97 alin. (2) din Directiva 2014/59/UE.

(2) Dispozițiile art. 523-526 nu împiedică România sau Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă sau, după caz, de autoritate de rezoluție, să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu state terțe, în conformitate cu prevederile art. 33 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Articolul 525

Acordurile de cooperare încheiate între Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și autoritățile de rezoluție ale statelor terțe în conformitate cu prevederile art. 523-526 pot include dispoziții privind următoarele aspecte:

a) schimbul de informații necesar pentru pregătirea și actualizarea planurilor de rezoluție;

b) consultarea și cooperarea pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a principiilor privind exercitarea competențelor prevăzute la art. 513-518 și art. 520-522 și a unor competențe similare prevăzute de legislația statelor terțe relevante;

c) schimbul de informații necesare pentru aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție și a unor competențe similare prevăzute de legislația statelor terțe relevante;

d) avertizări timpurii adresate părților la acordul de cooperare sau consultarea acestora înainte de întreprinderea oricărei acțiuni importante în temeiul prezentei legi sau al legislației statelor terțe relevante în legătură cu instituția de credit sau grupul care face obiectul acordului;

e) coordonarea comunicărilor publice în cazul întreprinderii unor acțiuni comune de rezoluție;

f) procedurile și aranjamentele privind schimbul de informații și cooperarea în conformitate cu prevederile lit. a)-e) , inclusiv, după caz, prin instituirea și funcționarea unor grupuri de gestionare a crizelor.

Articolul 526

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție sau de autoritate competentă, notifică Autoritatea bancară europeană în legătură cu toate acordurile de cooperare încheiate de aceasta în respectivele calități în conformitate cu prevederile art. 523-525 .

Capitolul VI — Schimbul de informații confidențiale

Articolul 527

Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și/sau de autoritate competentă și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, fac schimb de informații confidențiale, care includ și planuri de redresare, cu autoritățile relevante din statele terțe numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) autoritățile din statele terțe respective fac obiectul unor cerințe și standarde în materie de secret profesional care sunt considerate a fi, în opinia tuturor autorităților implicate, cel puțin echivalente cu cele impuse la art. 448-452 . În măsura în care schimbul de informații se referă la date cu caracter personal, procesarea și transmiterea unor astfel de date către autoritățile statelor terțe sunt reglementate de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, și de legislația Uniunii Europene în materie;

b) informațiile sunt necesare pentru îndeplinirea de către autoritățile relevante din statele terțe a funcțiilor de rezoluție prevăzute de dreptul intern al acestora care sunt comparabile cu cele prevăzute în prezenta lege și, în conformitate cu dispozițiile lit. a) , informațiile nu sunt utilizate în niciun alt scop.

Articolul 528

În cazul în care informațiile confidențiale provin de la un alt stat membru, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și/sau de autoritate competentă, și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, nu divulgă aceste informații autorităților relevante din statele terțe decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) autoritatea relevantă a statului membru din care provin informațiile este de acord cu această divulgare;

b) informațiile sunt divulgate doar în scopurile permise de către autoritatea prevăzută la lit. a) .

Articolul 529

În aplicarea prevederilor art. 527-528 , informațiile sunt considerate confidențiale dacă ele fac obiectul cerințelor de confidențialitate în conformitate cu legislația Uniunii Europene.