(1) În condițiile prezentei legi, se consideră surse regenerabile de energie termică următoarele:
a) energia solară;
b) energia geotermală;
c) energia eoliană;
d) energia conținută în fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțe vegetale și reziduuri de origine animală, silvicultură și industrii conexe, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și comunale, orășenești și municipale, denumită biomasă;
e) energia conținută în gazul de fermentare a deșeurilor, denumit și gaz de depozit;
f) energia conținută în gazul de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate;
g) energia conținută în produse secundare gazoase, obținute prin fermentare din materii reziduale organice, formând categoria de combustibil gazos, denumită biogaz;
h) energia conținută în produse lichide obținute prin distilarea materiei organice fermentate, formând categoria de combustibil lichid, denumită alcool carburant;
i) energia obținută din alte surse regenerabile, neexploatate în prezent.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale pot iniția și finanța programe pentru utilizarea surselor regenerabile de energie termică.