(1) Personalul din serviciile de probațiune beneficiază de concediu de odihnă plătit.
(2) Durata concediului de odihnă este de 30 de zile lucrătoare și corespunde activității desfășurate timp de un an calendaristic.
(3) Concediul anual de odihnă se efectuează de către personalul din serviciile de probațiune, de regulă, în perioada vacanței judecătorești.
(4) Cererile de concediu de odihnă ale consilierilor de probațiune se aprobă de șeful serviciului de probațiune.
(5) Cererile de concediu de odihnă ale inspectorilor de probațiune și ale șefilor serviciilor de probațiune se aprobă de directorul Direcției de probațiune.
(6) Conducerile Direcției de probațiune și ale serviciilor de probațiune au obligația să asigure efectuarea concediului de odihnă de către personal în cursul anului calendaristic în care s-a născut acest drept. Dacă din motive justificate personalul prevăzut la alin. (1) nu a putut efectua concediul de odihnă, total sau parțial, în anul calendaristic respectiv, la cererea sa, concediul de odihnă neefectuat va fi acordat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la acest concediu, pe baza programării aprobate de conducerile Direcției de probațiune și ale serviciilor de probațiune. În acest caz, sumele corespunzătoare concediului de odihnă se suportă din fondurile aferente anului în care se efectuează concediile de odihnă.