Dispoziții generale

(1) Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop lucrativ, de utilitate publică, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate.

(2) Sistemul camerelor de comerț cuprinde:

(1) Comercianții, indiferent de domeniul de activitate, pot constitui în reședințele de județ și în municipiul București camere județene, destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerțului, industriei, agriculturii și serviciilor, corespunzător cerințelor economiei de piață.

(2) În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoane juridice, fizice și asociații familiale care efectuează în mod obișnuit activități de producție, comerț sau prestări de servicii, societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, companii naționale și societăți naționale, regii autonome, grupuri de interes economic cu caracter comercial și organizații cooperatiste, înregistrate la oficiul registrului comerțului din județul respectiv sau al municipiului București, după caz, precum și în alte registre speciale, conform legii.

(3) Camerele județene care s-au înființat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, din inițiativa comercianților, au dobândit personalitate juridică la data recunoașterii înființării lor prin hotărâre a Guvernului.

(1) Denumirea camera de comerț și industrie poate fi folosită numai de către cele constituite conform Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerț și industrie din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 12 mai 1990, cu completările ulterioare, și recunoscute prin Hotărârea Guvernului nr. 799/1990 privind recunoașterea înființării unor camere de comerț și industrie teritoriale județene, cu modificările și completările ulterioare, sau de către cele înființate în baza prevederilor prezentei legi, precum și de către acele camere de comerț și industrie bilaterale care sunt recunoscute ca persoane juridice prin hotărâre judecătorească.

(2) Denumirea camera de comerț și industrie poate fi completată, în funcție de specificul județului în care se înființează, cu denumirea domeniului de activitate preponderent.

(3) Denumirea cameră de comerț poate fi utilizată numai de organizațiile constituite cu respectarea prevederilor prezentei legi.