(1) Ministerul Sănătății autorizează, în scopul cercetării medicale ori științifice, pentru învățământ sau pentru efectuarea de constatări ori expertize tehnico-științifice, fizico-chimice, dispuse de autoritățile judiciare, potrivit legii, o persoană fizică sau juridică, după caz, să cultive, să producă, să fabrice, să achiziționeze, să transporte, să importe, să exporte, să utilizeze, să dețină plante, substanțe și preparate prevăzute în tabelele I , II și III din anexă în cantități care să nu le depășească pe cele strict necesare scopului urmărit, în condițiile prezentate în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Autorizația prevăzută la alin. (1) poate fi acordată și pentru alte operațiuni dintre cele enumerate la art. 4 , în măsura în care asemenea operațiuni sunt necesare scopului urmărit.
(3) Beneficiarul autorizației prevăzute la alin. (1) consemnează într-un registru, pe care îl păstrează timp de 5 ani, cantitățile de plante, substanțe și preparate pe care le importă, le achiziționează, le fabrică, le utilizează și le distruge, precum și data operațiunilor și numele furnizorilor. El are obligația de a comunica trimestrial și anual Ministerului Sănătății cantitățile importate, utilizate sau deținute în stoc până la epuizarea acestuia, în condițiile prevăzute la art. 42 .
(4) Organele de poliție și vamale pot trimite pentru analize de laborator Organului Internațional de Control al Stupefiantelor din cadrul Organizației Națiunilor Unite sau autorităților competente ale altor state eșantioane ale substanțelor, plantelor ori preparatelor prevăzute în tabelele I , II și III din anexă .