LexistoriaDreptul la drept.

Locul operațiunilor impozabile

Azi

Legea 345/2002 · 2 articole

Abrogat la 1 ianuarie 2004 · înlocuit de Codul fiscal (2003). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 6

(1) Locul unei livrări de bunuri se considera a fi în România atunci când, potrivit prevederilor alin. (2) și (3), este situat pe teritoriul României.

(2) Se considera a fi locul livrării:

a) locul de unde a pornit expediția bunurilor sau transportul către beneficiar, indiferent dacă bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de terți;

b) locul unde se găsesc bunurile în momentul când are loc livrarea, în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), locul livrării bunurilor pentru importatorul definit la art. 13 alin. (1) se considera a fi situat în România în cazul în care locul de unde a pornit expediția sau transportul se afla în afară României, însă destinația finala este în România.

(4) Livrările și importurile de bunuri pentru care locul operațiunii se considera a fi în România se supun regimurilor de impozitare prevăzute în prezenta lege.

Articolul 7

1. pentru transportul de bunuri sau de persoane, locul prestării se considera a fi în România, dacă locul de plecare a transportului se afla în România, indiferent dacă locul de sosire a transportului se afla în România sau în străinătate; 2. pentru transportul de bunuri cu locul de plecare în străinătate, locul prestării se considera a fi în România, dacă locul de sosire a transportului se afla în România; 1. închirierea de bunuri mobile corporale; 2. operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile; 3. cesiunile și/sau concesiunile dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț și alte drepturi similare; 4. serviciile de publicitate; 5. serviciile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaților, experților contabili și alte servicii similare; 6. prelucrarea de date, furnizarea de informații; 7. operațiunile bancare, financiare, de asigurare și/sau de reasigurare; 8. punerea la dispoziție de personal; 9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicații serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea și recepția de semnale, înscrisuri, imagini și sunete sau informații de orice natura prin fir, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepții. Serviciile de telecomunicații cuprind, de asemenea, și furnizarea accesului la rețelele de informații mondiale; 10. serviciile de radiodifuziune și de televiziune; 11. serviciile furnizate pe cale electronică. Sunt considerate servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea și conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor și echipamentelor, furnizarea de programe informatice și menținerea la zi a acestora, furnizarea de imagini, de texte și de informații și punerea la dispoziție a bazei de date, furnizarea de muzica, de filme și de jocuri, inclusiv jocuri de noroc sau de bani, și emisiuni sau manifestări politice, culturale, artistice, sportive, științifice, de divertisment și alte servicii similare. Atunci când furnizorul de servicii și clientul sau comunică prin curier electronic, aceasta nu înseamnă în sine ca serviciul furnizat este un serviciu electronic; 12. prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prevăzute la pct. 1-11; 1. culturale, artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități; 2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza și/sau depozitarea mărfurilor și alte servicii similare; 3. expertize privind bunurile mobile corporale; 4. lucrări efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

(1) Locul prestărilor de servicii se considera a fi în România când prestatorul își are stabilit în România sediul activității economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reședința sa obișnuită, cu următoarele excepții pentru care locul prestării este:

a) locul unde sunt situate bunurile de natura imobiliară, pentru lucrările de construcții-montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobile, indiferent de locul unde este situat sediul prestatorului - în țara sau în străinătate. Același regim se aplică și închirierii de bunuri imobile, operațiunilor de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor imobile, serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcții, precum și serviciilor prestate de alte persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată cu activitate în domeniul bunurilor imobile - studii, expertize, reparații și alte prestări ale agenților imobiliari;

b) locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate:

c) locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității sau, în lipsa acestuia, domiciliul beneficiarului. În această categorie se încadrează:

d) locul unde serviciile sunt prestate efectiv; în această categorie se cuprind următoarele activități:

(2) Prestările de servicii pentru care locul prestării se considera a fi în România se supun regimurilor de impozitare prevăzute în prezenta lege.