Regimul deducerilor

(1) Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru operațiunile prevăzute mai jos dreptul de deducere ia naștere:

a) la data plății efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată în vama, prevăzute la art. 29 lit. D.c);

b) la data plății efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru operațiunile prevăzute la art. 17.

(3) Au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale teritoriale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării de:

a) operațiuni taxabile;

b) livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 11 alin. (1) și la art. 12;

c) acțiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum și pentru alte acțiuni prevăzute în legi, cu respectarea limitelor și destinațiilor prevăzute în acestea;

d) operațiuni rezultând din activități economice prevăzute la art. 2 alin. (2), efectuate în străinătate, care ar da drept de deducere dacă aceste operațiuni ar fi realizate în interiorul tarii;

e) operațiuni prevăzute la art. 3 alin. (6) și (7), dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv.

(5) Taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (4) pe care persoana impozabilă are dreptul sa o deducă este:

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează sa îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează sa îi fie prestate de către o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată;

b) taxa pe valoarea adăugată achitată, pentru bunurile importate prevăzute la art. 29 lit. D.b);

c) taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensata cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plății taxei în vama prevăzute la art. 29 lit. D.c);

d) taxa pe valoarea adăugată evidențiată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată, pentru operațiunile prevăzute la art. 29 lit. D.d)-f);

e) taxa pe valoarea adăugată achitată de beneficiar în numele furnizorului sau compensata cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru operațiunile prevăzute la art. 17.

(6) Bunurile și serviciile achiziționate pentru realizarea operațiunilor prevăzute la alin. (4) cuprind materiile prime și materialele, combustibilul și energia, piesele de schimb, obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe, precum și alte bunuri și servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producție, de investiții sau de circulație, după caz.

(1) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și/sau serviciilor care sunt utilizate de către o persoană impozabilă pentru efectuarea atât de operațiuni ce dau drept de deducere, cat și de operațiuni care nu dau drept de deducere se determina în raport cu gradul de utilizare a bunurilor și/sau serviciilor respective la realizarea operațiunilor care dau drept de deducere.

(2) Modul de determinare a gradului de utilizare a bunurilor și/sau serviciilor la realizarea operațiunilor care dau drept de deducere se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.

(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente:

a) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. a), cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele sau, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată;

b) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. b), cu declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale;

c) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. c), cu declarația vamală emisă pe numele sau și documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adăugată sau, în cazul compensării, decontul de taxa pe valoarea adăugată aferent lunii precedente, din care rezultă taxa de rambursat, și nota contabila prin care s-a efectuat compensarea;

d) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. d), cu factura externa sau documentul care atesta plata prestatorului extern, în cazul plăților fără factura, și nota contabila în care se consemnează taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor respective, atât ca taxa colectata, cat și ca taxa deductibilă;

e) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. e), cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele sau de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, și documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adăugată sau, în cazul compensării, decontul privind taxa pe valoarea adăugată aferent lunii precedente, din care rezultă taxa de rambursat, și nota contabila prin care s-a efectuat compensarea.

(2) Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

a) operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile;

b) bunuri/servicii achiziționate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

c) servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natura, prestate pentru persoane impozabile care desfășoară activitate de intermediere în turism;

d) băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol;

e) bunurile lipsa sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

(3) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială finanțate din sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către persoane impozabile înregistrate la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, se deduce potrivit prevederilor art. 22. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reintregi în mod obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile de la bugetul de stat sau bugetele locale. La încheierea exercițiului financiar sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice. Unitățile care au la finele anului fiscal taxa de rambursat, rezultată din decontul de taxa pe valoarea adăugată, pot compensa aceasta taxa cu sumele deduse și neutilizate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale pentru operațiunile prevăzute în acest alineat.

(1) Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată pentru bunurile livrate și/sau serviciile prestate, denumita taxa colectata.

(2) Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

(3) Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește lunar pe bază de deconturi ale plătitorilor de taxa pe valoarea adăugată, ca diferența între taxa colectata și taxa dedusă potrivit legii. În situația în care taxa dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa colectata, rezultă taxa de rambursat, iar în situația în care taxa colectata este mai mare decât taxa dedusă potrivit legii, rezultă taxa de plată la bugetul de stat.

(1) Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilită prin decontul de taxa pe valoarea adăugată conform art. 25 alin. (3) se regularizează în ordinea următoare:

a) prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxa pe valoarea adăugată;

d) rambursarea efectuată de organele fiscale.

(2) Taxa de plată stabilită prin decontul de taxa pe valoarea adăugată conform art. 25 alin. (3) se achită bugetului de stat la termenul prevăzut la art. 29 lit. D.a).

(1) Persoanele impozabile pot solicita ori rambursarea cu control anticipat, ori rambursarea cu control ulterior a diferenței de taxa rămase după compensarea efectuată conform art. 26 alin. (1).

(2) Rambursarea cu control anticipat se efectuează de organele fiscale teritoriale în termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza verificărilor efectuate de organele de control fiscal.

(3) Rambursarea cu control ulterior se efectuează de organele fiscale teritoriale în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare, pentru persoanele impozabile care se încadrează în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, cu verificarea ulterioară efectuată de organele de control fiscal în termen de maximum 1 an de la data rambursarii efective. Dacă se dovedește ca suma rambursata este gresita, organele fiscale pot solicita restituirea sumei respective în conformitate cu prevederile pentru taxa pe valoarea adăugată neplatita.

(4) Rambursarea taxei pe valoarea adăugată poate fi solicitată lunar.