(1) Prevederile art. 5 sunt aplicabile și angajaților români care prestează muncă în străinătate din dispoziția angajatorilor români, în condițiile legii și ale Regulamentelor europene sau acordurilor internaționale privind coordonarea sistemelor de securitate socială, după caz.
(2) Au calitatea de asigurat cetățenii străini sau apatrizii încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român.
(3) Sunt asimilați persoanelor asigurate cetățenii statelor membre ale UE, SEE și Confederației Elvețiene care prestează muncă pe teritoriul României în baza regulamentelor europene sau acordurilor internaționale privind coordonarea sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 și 987/2009, după caz.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul la prestațiile și serviciile stabilite prin prezenta lege în cazul în care fac obiectul legislației din domeniul securității sociale din România stabilită conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 și 987/2009 și cărora le-a fost declarat un accident de muncă sau o boală profesională, conform legislației în vigoare.