Dispoziții generale

(1) Zona montană a României constituie un teritoriu de interes național special economic, social și de mediu.

(2) Prezenta lege reglementează modalitățile de dezvoltare și protecție a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea populației, creșterea puterii economice la nivel local și național, în condițiile păstrării echilibrului ecologic și protecției mediului natural.

(3) Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităților de utilizare a terenului agricol, din cauza condițiilor de altitudine sau de altitudine și pantă, este considerată defavorizată.

(4) Zona montană este delimitată potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 355/2007 privind aprobarea criteriilor de încadrare, delimitării și listei unităților administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată, până la intrarea în vigoare a Deciziei Comisiei Europene prin care se aprobă Programul național pentru dezvoltare rurală 2007-2013.

(1) Stabilirea unor acțiuni unitare la nivel central și local în domeniul dezvoltării și protecției zonelor montane din România se face în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea și funcționarea Comitetului interministerial și a comitetelor județene pentru zona montană, cu modificările ulterioare.

(2) Obiectivele dezvoltării durabile a zonei montane se realizează prin Agenția Națională a Zonei Montane, structură specializată a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și prin structurile specializate din cadrul direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene.

(3) Structurile prevăzute la alin. (2) colaborează cu autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și cu organizațiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabilă a zonei montane.