Legea 355/2009 · 5 articole
Demobilizarea reprezintă renunțarea la măsurile și activitățile desfășurate în vederea mobilizării, ca urmare a încetării acțiunii factorilor care au generat mobilizarea și a inexistenței altor factori care să impună menținerea stării de mobilizare parțială sau totală.
Demobilizarea se declară de către autoritățile publice abilitate de Constituția României, republicată, să declare starea de mobilizare, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
(1) Demobilizarea poate fi parțială sau totală.
(2) Demobilizarea parțială se poate executa în anumite unități administrativ-teritoriale, în cadrul unor operatori economici și instituții publice din domeniile de activitate care au susținut efortul de apărare, precum și în cadrul unor elemente ale forțelor destinate apărării.
(3) Demobilizarea totală se execută în toate domeniile de activitate, pe întregul teritoriu al statului.
Demobilizarea cuprinde:
a) trecerea forțelor destinate apărării la încadrarea potrivit prevederilor pentru pace ale statelor de organizare și normelor de înzestrare;
b) emiterea ordinelor de demobilizare a rezerviștilor;
c) completarea rezervelor materiale utilizate la mobilizare și război;
d) demilitarizarea operatorilor economici;
e) încetarea măsurilor pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale;
f) desfășurarea activităților administrativ-financiare pentru soluționarea situației bunurilor rechiziționate, potrivit legii;
g) refacerea capacității operaționale a forțelor destinate apărării.
Autoritățile administrației publice centrale și locale sprijină organizarea și desfășurarea demobilizării.