(1) Prin înregistrarea în registrul comerțului se înțelege înmatricularea persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale și persoanelor juridice prevăzute la art. 2 , înscrierea de mențiuni, precum și înregistrarea altor operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului.
(2) Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerțului se face la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal de către fondatori, administratori sau de reprezentanții acestora, precum și de orice persoană interesată, în condițiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare.
(2¹) Cererile de înregistrare și documentele eliberate în format electronic, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, pot fi trimise prin mijloace electronice, prin intermediul portalului de servicii on-line al Oficiului Național al Registrului Comerțului, precum și prin intermediul sistemului Punctul de contact unic electronic (PCU), în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010 .
(3) Înregistrările în registrul comerțului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
(4) Solicitanții prevăzuți la art. 2 dobândesc personalitate juridică, conform legii, de la data înregistrării în registrul comerțului a încheierii judecătorului-delegat, prin care se dispun autorizarea constituirii și înmatricularea, dacă legea nu dispune altfel.