(1) Polițistul nu răspunde material pentru pagubele:
a) cauzate prin acțiunile ori inacțiunile sale desfășurate în limitele legii;
b) generate de riscul normal al serviciului;
c) produse pe timpul intervenției la evenimente urgente, dacă a respectat dispozițiile legale incidente, inclusiv procedura de intervenție;
d) produse din cauze de forță majoră și caz fortuit;
e) produse ca urmare a executării dispoziției superiorului ierarhic, caz în care este analizată angajarea răspunderii materiale a acestuia;
f) produse în situații de legitimă apărare;
g) produse în stare de necesitate;
h) constatate după împlinirea unui termen de 3 ani de la data producerii lor.
(2) În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
a) obligația de serviciu era prevăzută de dispozițiile legale în vigoare;
b) paguba nu a fost datorată relei-voințe sau modului necorespunzător de executare a acelei obligații de serviciu.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. e) , polițistul care a executat dispoziții vădit ilegale și care, având posibilitatea de a înlătura parțial sau total urmările păgubitoare ale dispoziției primite, nu a informat în scris și nu a luat, din neglijență sau rea-credință, măsuri pentru evitarea sau diminuarea pagubei răspunde împreună cu cel care a dat dispoziția.