(1) Autoritățile și entitățile care reglementează sectoarele și subsectoarele de activitate prevăzute în anexă au obligația de a coopera și sprijini DNCS în calitate de autoritate competentă la nivel național și de a răspunde solicitărilor acesteia, potrivit domeniilor de activitate și responsabilitate, pentru:

a) identificarea serviciilor esențiale din sectoarele de activitate reglementate de acestea;

b) identificarea operatorilor de servicii esențiale în sensul prezentei legi și actualizarea listei acestora;

c) identificarea cerințelor de securitate și notificare existente în cadrul sectorului sau subsectorului respectiv, în vederea determinării nivelului de securitate asigurat de acestea;

d) stabilirea cerințelor specifice de asigurare a securității rețelelor și sistemelor informatice și de notificare a incidentelor survenite pentru sectoarele și subsectoarele prevăzute în anexă;

e) armonizarea cerințelor specifice prevăzute la punctele anterioare cu cerințele de securitate și notificare prevăzute de prezenta lege;

f) luarea măsurilor cu caracter excepțional prevăzute la art. 41 ;

g) stabilirea criteriilor și valorilor de prag specifice, necesare pentru determinarea impactului unui incident la nivelul sectorului sau subsectorului respectiv;

h) armonizarea reglementărilor emise de acestea la nivel de sector cu cerințele prezentei legi.

(2) Cerințele specifice de securitate impuse operatorilor de servicii esențiale sau furnizorilor de servicii digitale prin acte juridice ale Uniunii Europene de directă aplicare sau prin acte juridice ale Uniunii Europene transpuse la nivel național care reglementează respectivul sector de activitate se aplică doar în măsura în care nivelul de securitate asigurat este cel puțin echivalent cu obligațiile prevăzute în prezenta lege.

(3) Aplicarea actelor juridice ale Uniunii Europene prevăzute la alin. (2) nu derogă de la celelalte obligații care revin operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale conform prezentei legi.