(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 45 alin. (1) și în cazul în care nu pot fi îndeplinite condițiile prevăzute la art. 44 , un transfer sau o categorie de transferuri de date cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională poate avea loc numai în condițiile în care transferul este necesar pentru atingerea unuia dintre următoarele scopuri:
a) protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane, cum ar fi prevenirea unui pericol iminent cel puțin asupra vieții, integrității corporale sau sănătății acestora;
b) protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care există o dispoziție legală expresă în acest sens;
c) prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa ordinii și siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe;
d) în cazuri individuale în scopurile stabilite la art. 1 ;
e) într-un caz individual pentru descoperirea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță privind scopurile stabilite la art. 1 .
(2) Se interzice transferul datelor cu caracter personal în condițiile alin. (1) lit. d) și e) în cazul în care în urma evaluărilor realizate de autoritatea competentă română care transferă datele cu caracter personal se stabilește că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate prevalează asupra interesului public.
(3) În situația transferurilor realizate în condițiile alin. (1) , dispozițiile art. 45 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.