(1) Prin metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor se stabilesc cerințele minime de performanță energetică a clădirilor sau unităților de clădire, atât noi, cât și existente, denumite în continuare cerințe, și se aplică diferențiat pe tipuri de funcțiuni, după cum urmează:
a) rezidențial - colectiv sau individual;
b) birouri;
c) învățământ;
d) sănătate;
e) hoteluri și restaurante;
f) sport;
g) comerț;
h) alte funcțiuni ale clădirilor cu ocupare umană.
(2) Cerințele stabilite în metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor țin seama de asigurarea condițiilor normate de climat interior confortabil și sănătos, inclusiv a calității corespunzătoare a aerului interior, pentru a preveni eventualele efecte negative cauzate de condițiile climatice locale, vechimea și amplasarea clădirii sau de ventilarea necorespunzătoare a acesteia.
(3) Cerințele se revizuiesc la intervale regulate, nu mai mari de 5 ani, și se actualizează ori de câte ori este necesar pentru a reflecta progresul tehnic în sectorul construcțiilor.
(4) Valoarea energiei primare depinde de factorii de energie primară sau factorii de ponderare pentru fiecare agent energetic, obținuți pe baza mediilor ponderate anuale, sezoniere sau lunare, la nivel național, regional sau local, sau pe baza informațiilor specifice puse la dispoziție pentru fiecare sistem centralizat.
(5) Pentru a calcula performanța energetică a clădirii, metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor folosește factorii de energie sau de ponderare stabiliți de către autoritatea competentă.
(6) La calcularea factorilor de energie primară utilizați în scopul determinării performanței energetice a clădirilor poate fi luată în considerare atât energia din surse regenerabile furnizată prin intermediul agentului energetic, cât și energia din surse regenerabile generată la fața locului sau în apropiere și utilizată, în condiții nediscriminatorii.