, în cazul contestațiilor, sau a hotărârii judecătorești definitive, învestită cu formulă executorie, după caz; plata lor se poate face și în tranșe, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești existente. În consecință, la momentul actual alin. (5) al art. 10 ar trebui să fie aplicabil în varianta inițială.
(1) Compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanțelor Publice la capitolul "Alte acțiuni", subcapitolul "Despăgubiri civile", la fel și cheltuielile judiciare și extrajudiciare derivate din acțiuni în reprezentarea intereselor statului, potrivit dispozițiilor legale.
(2) Plata despăgubirilor se dispune de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 .
(3) Sumele prevăzute la alin. (1) se transferă la solicitarea Cancelariei Primului-Ministru, în vederea aplicării prezentei legi.
(4) Activitățile privind evidența contabilă și plata despăgubirilor se realizează prin compartimentele de specialitate din cadrul Cancelariei Primului-Ministru.
(5) Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene sau a municipiului București, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior.
În consecință, la momentul actual alin. (6) al art. 10 ar trebui să fie aplicabil în varianta inițială. Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 528 din 12 decembrie 2013 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 24 ianuarie 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998 , Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 , constatându-se că acestea sunt neconstituționale.