Capitolul VII — Răspunderea asistenților judecătorului · Legea 393/2023

Articolul 41

Asistenții judecătorului răspund civil, disciplinar, administrativ și penal, după caz, în condițiile legii.

Articolul 42

Asistenții judecătorului răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Articolul 43

Constituie abateri disciplinare:

a) întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor;

b) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și regulamentelor privind organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești ori alte atribuții stabilite de judecătorul coordonator sau de conducătorii instanțelor judecătorești;

c) neglijența gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor;

d) absențele nemotivate de la serviciu, precum și încălcarea dispozițiilor din regulamentele privind organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești referitoare la programul de lucru;

e) nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter;

f) nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor judecătorești;

g) atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de judecători și celelalte categorii de personal din cadrul instanței, procurori, avocați, experți, justițiabili sau orice altă persoană;

h) intervențiile pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale, ale membrilor familiei sau ale altor persoane, precum și orice alte imixtiuni în activitatea judecătorilor;

i) încălcarea incompatibilităților și a interdicțiilor prevăzute de lege;

j) manifestări care aduc atingere demnității sau probității profesionale.

Articolul 44

Sancțiunile disciplinare care se pot aplica asistenților judecătorului, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până la 6 luni;

c) eliberarea din funcție.

Articolul 45

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 44 se aplică de către președintele curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își desfășoară activitatea cel sancționat.

Articolul 46

(1) În cazul în care există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, președintele curții de apel dispune efectuarea cercetării prealabile.

(2) Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile și se efectuează prin judecători desemnați de președintele curții de apel. Cercetarea prealabilă se finalizează printr-un act de constatare.

(3) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența sau inexistența vinovăției, precum și orice date concludente.

(4) Ascultarea persoanei în cauză și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii.

(5) Refuzul persoanei cercetate de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.

(6) Pe perioada cercetării prealabile, președintele curții de apel poate dispune, în raport cu gravitatea faptei, suspendarea din funcție a persoanei în cauză.

(7) Persoana cercetată poate contesta măsura prevăzută la alin. (6) , în termen de 5 zile de la data comunicării, la instanța competentă.

(8) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 44 se aplică în termen de 30 de zile de la data înregistrării actului de constatare la cabinetul președintelui curții de apel, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

(9) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 44 se aplică prin decizie emisă în formă scrisă, în termenul prevăzut la alin. (8) , și se comunică persoanei sancționate în cel mult 5 zile de la data emiterii; decizia produce efecte de la data comunicării.

(10) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancționat în timpul cercetării prealabile ori motivele pentru care persoana nu a fost citată sau ascultată;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;

e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.

(11) Decizia de sancționare poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța competentă.

(12) Contestația formulată potrivit alin. (11) nu suspendă executarea. La cererea contestatorului, instanța poate dispune suspendarea executării.