Plata și controlul impozitului pe profit

(1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.

(2) Banca Naționala a României, băncile și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(3) Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la alin. (2), au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(4) Persoanele juridice care încetează sa existe au obligația de a depune declarația de impunere și de a plati impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.

(5) Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează și plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.

(6) Contribuabilii care obțin venituri din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultura și viticultura plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

(1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(2) Contribuabilii sunt obligați să depună o dată cu declarația de impunere anuală și o declarație privind plățile sau angajamentele de plată către persoanele fizice și/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plății și beneficiarul. Nu se cuprind în aceasta declarație sumele angajate sau plătite pentru operațiunile în exclusivitate de import de bunuri și transport internațional.

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

(4) Declarația de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa îl reprezinte pe contribuabil.

(1) În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla și de a recalcula adecvat profitul impozabil și impozitul de plată pentru:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați ori de persoanele care acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulți contribuabili ori acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

(2) În cazul tranzacțiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.

(3) În mod particular, sunt persoane asociate:

a) persoanele fizice, ascendenții, descendenții, colateralii, soțul sau sotia acestora și afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

b) o entitate și orice altă persoană care deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul acțiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate;

c) doua entități, dacă o terta persoana deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul acțiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entități.

(4) La estimarea valorii de piața a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compara cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda cost-plus, în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda prețului de revânzare, în care prețul pieței este determinat pe baza prețului de revânzare a produselor și serviciilor către entități independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare și o rata de profit.

(5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metoda, de la caz la caz.

(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucțiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.

(1) Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:

a) autorităților cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) autorității din domeniul muncii și protecției sociale care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c) autorităților fiscale ale altei tari, în baza unei convenții internaționale ratificate sau aprobate de Parlament;

d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primește informații fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.

(4) Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane, cu consimțământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.

(1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice alta forma a acțiunilor ori a părților sociale ale societăților comerciale, precum și transferul patrimoniului unei entități aparținând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale de natura impozitului pe profit și a impozitului pe dividende. Fac excepție situațiile în care urmează să se preia obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administrației de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum și tranzacțiile efectuate pe piața de capital.

(2) Oficiul registrului comerțului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberata de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligațiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administrației de stat, în cazul în care se preiau aceste obligații fiscale.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) și (2) constituie infracțiune pentru administratorul societății sau reprezentantul legal, după caz, precum și pentru emitentul certificatului de mențiuni și se pedepsește potrivit legii penale.