(1) Veniturile provenite de la subvențiile bugetare pot avea următoarele destinații:
a) cheltuieli materiale pentru întreținerea și funcționarea sediilor;
b) cheltuieli de personal;
c) cheltuieli pentru presa și propaganda;
d) cheltuieli privind organizarea de activități cu caracter politic;
e) cheltuieli de deplasare în țara și în străinătate;
f) cheltuieli pentru telecomunicații;
g) cheltuieli cu delegatiile din străinătate;
h) investiții în bunuri mobile și imobile necesare activității partidelor respective;
i) cheltuieli pentru campania electorală.
(2) Eficienta și oportunitatea acestor cheltuieli se hotărăsc de către organele de conducere ale partidelor politice, potrivit statutului lor și dispozițiilor legale ce reglementează utilizarea fondurilor publice.