Anexa nr. 3

Secțiunea A Secțiune generală

1. Instalații 1.1. Funcții și proiectare generală a) Toate instalațiile trebuie construite astfel încât să asigure un mediu corespunzător pentru speciile adăpostite ținând seama de nevoile lor fiziologice și etologice. De asemenea, instalațiile trebuie să fie proiectate și administrate astfel încât să împiedice accesul persoanelor neautorizate și pătrunderea sau evadarea animalelor. b) Unitățile trebuie să aibă un program activ de întreținere pentru a se evita și remedia orice deficiență a clădirilor sau echipamentelor. 1.2. Spații de adăpostire a) Unitățile trebuie să dispună de un program regulat și eficient de curățare a încăperilor și să mențină standarde satisfăcătoare de igienă. b) Pereții și podelele trebuie acoperite cu materiale rezistente la uzura cauzată de animale și de procesul de curățare. Materialul nu trebuie să dăuneze sănătății animalelor și nu trebuie să provoace rănirea acestora. Fiecare echipament sau accesoriu trebuie să aibă o protecție suplimentară, astfel încât să nu fie deteriorat de animale sau să rănească animalele. c) Speciile incompatibile, de exemplu, prădător și pradă, sau animalele care necesită condiții de mediu diferite nu trebuie adăpostite în același spațiu, iar în cazul combinației prădător și pradă, animalele nu trebuie adăpostite în aceleași limite vizuale, olfactive sau auditive. 1.3. Spații pentru proceduri generale și specifice a) Unitățile trebuie să aibă, după caz, instalații de laborator pentru efectuarea unor diagnosticări simple, examinări post-mortem și/sau prelevarea de probe care urmează să facă obiectul unor examene de laborator mai aprofundate în altă parte. Trebuie să existe spații pentru proceduri generale și specifice, pentru situațiile în care nu este de dorit ca procedurile și observațiile să se desfășoare în spațiile de adăpostire. b) Pentru izolarea animalelor nou-sosite trebuie puse la dispoziție spații speciale până la stabilirea stării lor de sănătate și până când riscul potențial de sănătate pentru celelalte animale este evaluat și redus la minimum. c) Trebuie să se asigure spații separate pentru adăpostirea animalelor bolnave sau rănite. 1.4. Spații de serviciu a) Spațiile de depozitare sunt proiectate, utilizate și întreținute astfel încât să păstreze calitatea hranei și a așternutului. Pe cât posibil, aceste spații nu trebuie să conțină paraziți sau insecte. Materialele care pot fi contaminate sau care prezintă pericol pentru animale ori personal trebuie depozitate separat. b) Spațiile de curățare și de spălare trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru instalațiile necesare decontaminării și curățării echipamentelor folosite. Procesul de curățare este astfel realizat încât să separe fluxul materialului curat de cel al materialului murdar, pentru a preveni contaminarea echipamentului proaspăt curățat. c) Unitățile asigură depozitarea în condiții de igienă și eliminarea în siguranță a cadavrelor și deșeurilor animale. d) Acolo unde este necesară efectuarea de proceduri chirurgicale în condiții aseptice ar trebui să existe una sau mai multe săli echipate corespunzător și spații destinate recuperării postoperatorii.

2. Mediul și controlul acestuia 2.1. Ventilarea și temperatura a) Izolarea, încălzirea și ventilarea spațiului de adăpostire garantează faptul că circulația aerului, nivelul de praf și concentrația de gaze sunt menținute în limite care nu sunt dăunătoare pentru animalele adăpostite. b) Temperatura și umiditatea relativă din spațiile de adăpostire trebuie să fie adaptate speciilor și grupelor de vârstă adăpostite. Temperatura trebuie măsurată și înregistrată zilnic. c) Animalele nu trebuie izolate în spații exterioare în condiții climatice care le pot dăuna. 2.2. Iluminatul a) În cazul în care lumina naturală nu furnizează un ciclu corespunzător de lumină-întuneric, se asigură o iluminare controlată pentru satisfacerea necesităților biologice ale animalelor și pentru asigurarea unui mediu satisfăcător de lucru. b) Iluminatul trebuie să satisfacă nevoile pentru creșterea și controlul animalelor. c) Este obligatoriu să se asigure perioade regulate de lumină și o intensitate a luminii adaptate speciilor. d) În situația în care sunt adăpostite animale albinoase, trebuie să se țină cont de sensibilitatea la lumină a acestora. 2.3. Zgomotul și vibrațiile a) Nivelurile de zgomot, inclusiv ultrasunetele, nu trebuie să afecteze în mod negativ bunăstarea animalelor. b) Unitățile trebuie să aibă sisteme de alarmă care să emită sunete aflate în afara spectrului de percepție sonoră a animalelor, în cazul în care acest lucru nu împiedică percepția sunetelor respective de către oameni. c) Spațiile de adăpostire trebuie să dispună, după caz, de izolare fonică și de materiale care absorb zgomotul. d) Pentru animalele acvatice, echipamentele care provoacă zgomot sau vibrații, cum ar fi generatoarele de energie electrică sau sistemele de filtrare, nu trebuie să afecteze în mod negativ bunăstarea animalelor. 2.4. Sistemele de alarmă și planurile de urgență a) Unitățile care depind de echipamente electrice sau mecanice pentru controlul și protecția mediului trebuie să dispună de un sistem de rezervă care să asigure funcționarea serviciilor esențiale, a sistemelor de iluminare de urgență și a sistemelor de alarmă. b) Sistemele de încălzire și de ventilație trebuie echipate cu dispozitive de supraveghere și cu alarme. c) Este obligatoriu să se afișeze vizibil instrucțiuni clare privind procedurile în caz de urgență. d) Trebuie instituite planuri de urgență eficace pentru a asigura sănătatea și bunăstarea animalelor în cazul unei disfuncționalități a unor elemente esențiale ale sistemului de creștere.

3. Îngrijirea animalelor 3.1. Sănătatea a) În unități trebuie pusă în aplicare o strategie care să asigure menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare care garantează bunăstarea animalelor și respectă cerințele științifice. Această strategie trebuie să cuprindă supravegherea periodică a animalelor, un program de supraveghere microbiologică și planuri de acțiune pentru probleme de sănătate și trebuie să definească parametri și proceduri de control sanitar în cazul introducerii de animale noi. b) Animalele fac obiectul unui control efectuat cel puțin zilnic de o persoană competentă. Aceste verificări asigură că toate animalele bolnave sau rănite sunt identificate și că sunt luate măsurile corespunzătoare. 3.2. Animalele capturate din sălbăticie a) Containere de transport și mijloace de transport adaptate speciilor respective trebuie să fie disponibile la locurile de capturare, în cazul în care animalele trebuie deplasate pentru examinare sau tratament. b) Trebuie acordată o atenție deosebită și trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru aclimatizarea, carantina, adăpostirea, creșterea, îngrijirea animalelor capturate din sălbăticie și, după caz, trebuie prevăzute dispoziții pentru eliberarea acestora la încheierea procedurilor. 3.3. Adăpostirea și îmbogățirea mediului de viață a) Adăpostirea Animalele, cu excepția acelora care sunt în mod natural solitare, trebuie adăpostite în grupuri stabile de indivizi compatibili. În cazurile în care este permisă adăpostirea individuală în conformitate cu art. 32 din lege, durata trebuie limitată la perioada minimă necesară și trebuie să se mențină contactul vizual, auditiv, olfactiv și/sau tactil cu celelalte animale. Introducerea sau reintroducerea animalelor în grupuri stabile trebuie să fie supravegheată cu atenție, astfel încât să se evite problemele de incompatibilitate și perturbarea relațiilor sociale. b) Îmbogățirea mediului de viață Toate animalele trebuie să dispună de un spațiu cu o complexitate suficientă, de natură să permită manifestarea unei game largi de comportamente normale. Animalele trebuie să beneficieze de un anumit grad de control asupra mediului lor și de o anumită libertate de alegere, pentru a reduce astfel comportamentul indus de stres. Unitățile trebuie să dispună de tehnici de îmbogățire a mediului de viață care lărgesc gama de activități disponibile pentru animale și intensifică activitățile de adaptare ale acestora, inclusiv exercițiul fizic, căutarea hranei, activitățile de manipulare și cognitive corespunzătoare speciilor. Îmbogățirea mediului de viață în incintele pentru animale trebuie să se adapteze nevoilor speciei, precum și nevoilor individuale ale animalelor respective. Strategiile de îmbogățire a mediului de viață în unități trebuie revizuite și actualizate periodic. c) Incintele pentru animale Incintele pentru animale nu trebuie să fie făcute din materiale de natură să dăuneze sănătății animalelor. Proiectarea și construcția lor trebuie efectuate astfel încât să nu rănească animalele. Exceptând cazul în care sunt de unică folosință, incintele trebuie să fie construite din materiale care rezistă la tehnicile de curățare și decontaminare. Proiectarea podelelor din incintele pentru animale trebuie să se adapteze speciilor și vârstei animalelor și acestea trebuie să fie concepute astfel încât să faciliteze îndepărtarea dejecțiilor. 3.4. Hrănirea a) Forma, conținutul și prezentarea dietei trebuie să respecte necesitățile nutriționale și comportamentale ale animalului. b) Hrana animalelor trebuie să fie gustoasă și necontaminată. La selectarea materiilor prime, respectiv la producerea și prezentarea hranei, unitățile trebuie să ia măsuri în vederea reducerii la minimum a contaminării chimice, fizice și microbiologice. c) Ambalarea, transportul și depozitarea trebuie realizate astfel încât să se evite contaminarea, deteriorarea sau distrugerea. Toate magaziile pentru hrană, recipientele și celelalte ustensile folosite pentru hrănirea animalelor trebuie să fie curățate periodic și, în cazul în care este necesar, sterilizate. d) Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană și să dispună de suficient spațiu pentru a se limita competiția cu alte animale. 3.5. Adăparea a) Animalele trebuie să beneficieze în permanență de apă potabilă necontaminată. b) În situația în care se folosesc sisteme automate de adăpare, acestea trebuie verificate periodic, trebuie întreținute și curățate periodic pentru a se evita accidentele. În cazul în care sunt utilizate cuști cu fund solid, o atenție deosebită trebuie acordată limitării riscului de inundare. c) Trebuie prevăzută adaptarea alimentării cu apă a acvariilor și bazinelor la nevoile și limitele de toleranță ale speciilor individuale de pești, amfibieni și reptile. 3.6. Zonele de odihnă și de dormit a) Animalele trebuie să dispună în permanență de materiale pentru așternut sau de structuri de dormit adaptate speciilor, inclusiv materiale pentru cuiburi sau structuri pentru animalele de reproducere. b) În interiorul incintelor pentru animale, cu nevoile speciilor, trebuie să se asigure o zonă de odihnă solidă și confortabilă pentru toate animalele. Toate zonele de dormit trebuie menținute curate și uscate. 3.7. Manipularea Unitățile trebuie să stabilească programe de acomodare și de instruire adecvate animalelor, procedurilor și duratei proiectului. Secțiunea B Specii - secțiune specifică

1. Șoareci, șobolani, gerbili, hamsteri și cobai În acest tabel și în toate tabelele următoare referitoare la șoareci, șobolani, gerbili, hamsteri și cobai, "înălțimea incintei" înseamnă distanța verticală dintre podeaua incintei și acoperișul incintei și această înălțime se aplică la peste 50% din suprafața minimă a podelei incintei înainte de adăugarea dispozitivelor de îmbogățire a mediului de viață. La elaborarea procedurilor, trebuie să se țină seama de creșterea potențială a animalelor, astfel încât să se asigure un spațiu adecvat (după cum este detaliat în tabelele 1.1-1.5) pe toată durata studiului. Tabelul 1.1 Șoareci

___________ (*) Șoarecii înțărcați pot fi ținuți în condițiile acestor densități mai mari ale stocului, pentru o scurtă perioadă după înțărcare până la expediere, cu condiția ca animalele să fie adăpostite în spații mai mari care beneficiază de o îmbogățire adecvată a mediului de viață și ca aceste condiții de adăpostire să nu cauzeze nicio deficiență de bunăstare, precum un nivel crescut de agresivitate, morbiditate sau mortalitate, stereotipii și alte deficiențe comportamentale, pierderea în greutate ori alte reacții de stres fiziologic sau comportamental. Tabelul 1.2 Șobolani

_________ (*) În cazul studiilor pe termen lung, în situația în care dimensiunile spațiilor individuale de care dispun animalele scad sub valorile indicate mai sus spre finalul unor asemenea studii, trebuie să se acorde prioritate menținerii unor structuri sociale stabile. (**) Șobolanii înțărcați pot fi ținuți în condițiile acestor densități mai mari ale stocului, pentru o scurtă perioadă după înțărcare până la expediere, cu condiția ca animalele să fie adăpostite în spații mai mari care beneficiază de o îmbogățire adecvată a mediului de viață și ca aceste condiții de adăpostire să nu cauzeze nicio deficiență de bunăstare, precum un nivel crescut de agresivitate, morbiditate sau mortalitate, stereotipii și alte deficiențe comportamentale, pierderea în greutate ori alte reacții de stres fiziologic sau comportamental. Tabelul 1.3 Gerbili

Tabelul 1.4 Hamsteri

_________ (*) Hamsterii înțărcați pot fi ținuți în condițiile acestor densități mai mari ale stocului, pentru o scurtă perioadă după înțărcare până la expediere, cu condiția ca animalele să fie adăpostite în spații mai mari care beneficiază de o îmbogățire adecvată a mediului de viață și ca aceste condiții de adăpostire să nu cauzeze nicio deficiență de bunăstare, precum un nivel crescut de agresivitate, morbiditate sau mortalitate, stereotipii și alte deficiențe comportamentale, pierderea în greutate ori alte reacții de stres fiziologic sau comportamental. Tabelul 1.5 Cobai

2. Iepuri În timpul cercetării agricole, în situația în care scopul cercetării necesită ca animalele să fie adăpostite în condiții similare condițiilor de adăpostire a animalelor de fermă, adăpostirea animalelor trebuie să respecte cel puțin standardele prevăzute de Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 75/2005 . În cadrul incintei trebuie să existe o suprafață mai înaltă. Această suprafață trebuie să le permită animalelor să se întindă, să se așeze și să se deplaseze cu ușurință dedesubt și nu trebuie să acopere mai mult de 40% din suprafața podelei. În cazul în care, din rațiuni științifice sau veterinare, nu se poate folosi o zonă înălțată, incinta trebuie să fie cu 33% mai mare pentru un iepure singur și cu 60% mai mare pentru 2 iepuri. În cazul în care se asigură o suprafață mai înaltă pentru iepurii cu vârsta mai mică de 10 săptămâni, dimensiunea suprafeței mai înalte trebuie să fie de cel puțin 55 x 25 cm, iar înălțimea față de suprafața podelei trebuie să fie astfel încât animalele să poată utiliza toată suprafața acesteia. Tabelul 2.1 Iepuri cu vârsta de peste 10 săptămâni Tabelul 2.1 este valabil atât pentru cuști, cât și pentru țarcuri. Suprafața suplimentară a podelei este de minimum 3.000 cmp pentru fiecare iepure pentru al treilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea iepure și trebuie adăugați minimum 2.500 cmp pentru fiecare iepure suplimentar în cazul în care există mai mult de 6 iepuri.

Tabelul 2.2 Femelă cu pui

Tabelul 2.3 Iepuri cu vârsta mai mică de 10 săptămâni Tabelul 2.3 este valabil atât pentru cuști, cât și pentru țarcuri.

Tabelul 2.4 Iepuri: Dimensiuni optime pentru suprafețele mai înalte din incintele cu dimensiunile indicate în tabelul 2.1

3. Pisici Pisicile nu trebuie adăpostite individual pentru mai mult de 24 de ore consecutive. Pisicile care sunt în mod repetat agresive față de alte pisici trebuie adăpostite individual numai dacă nu li se găsește un partener compatibil. Stresul social la toți indivizii adăpostiți în pereche sau în grup trebuie supravegheat cel puțin săptămânal. Femelele cu pui în vârstă de până la 4 săptămâni sau femelele aflate în ultimele două săptămâni de gestație pot fi adăpostite individual. Tabelul 3 Pisici Spațiul minim în care poate fi ținută o femelă cu puii săi este spațiul pentru o pisică singură, care trebuie mărit în mod treptat, astfel încât, la vârsta de 4 luni, puii să fi fost relocați conform standardelor de spațiu pentru adulți. Zonele pentru hrănire și litierele nu trebuie să fie situate la mai puțin de 0,5 m distanță și nu trebuie să fie schimbate între ele. Tabelul 3: Pisici

(*) Suprafața podelei fără rafturi

4. Câini Câinilor trebuie să li se asigure, acolo unde este posibil, îngrădituri exterioare. Câinii nu trebuie adăpostiți individual pentru mai mult de 4 ore consecutive. Incintele interioare trebuie să reprezinte cel puțin 50% din spațiul minim disponibil pentru câini, astfel cum este detaliat în tabelul 4.1. Standardele de spațiu detaliate în continuare se bazează pe valorile necesare pentru câinii de rasă Beagle, dar rasele de talie mare, precum Saint Bernard sau ogarul irlandez, trebuie să dispună de spații cu dimensiuni mult mai mari decât cele detaliate în tabelul 4.1. Pentru alte rase decât Beagle de laborator, standardele de spațiu trebuie convenite prin consultarea cu personalul veterinar. Tabelul 4.1 Câini Câinii adăpostiți în pereche sau în grup pot fi restricționați fiecare la jumătate din spațiul total disponibil (2 mp pentru un câine sub 20 kg, 4 mp pentru un câine peste 20 kg) în situația în care fac obiectul unor proceduri în sensul prezentei legi, în cazul în care această izolare este esențială în scopuri științifice. Perioada în care un câine este ținut într-un astfel de spațiu limitat nu trebuie să depășească 4 ore consecutive. O femelă care alăptează și puii săi trebuie să beneficieze de aceleași standarde de spațiu ca o femelă singură cu o greutate echivalentă. Boxele de fătare trebuie proiectate astfel încât femela să se poată deplasa într-o boxă suplimentară sau o zonă înălțată, departe de pui.

Tabelul 4.2 Câini - rezerva după înțărcare

5. Tabelul 5: Dihori

6. Primate nonumane Primatele nonumane tinere nu trebuie separate de mamele lor până la o vârstă cuprinsă între 6 și 12 luni, în funcție de specie. Mediul trebuie să ofere primatelor nonumane posibilitatea de a desfășura un program complex de activități zilnice. Incinta trebuie să permită primatelor nonumane să adopte un repertoriu comportamental cât mai vast posibil, să le ofere un sentiment de siguranță și un mediu suficient de complex pentru a le permite animalelor să alerge, să se deplaseze, să se cațere și să sară. Tabelul 6.1 Marmoseți și tamarini

___________ (*) Animalele trebuie adăpostite individual numai în situații excepționale. (**) Punctul cel mai înalt al incintei trebuie să fie la cel puțin 1,8 m față de podea. Pentru marmoseți și tamarini, separarea de mamă nu trebuie să se facă înaintea vârstei de 8 luni. Tabelul 6.2 Maimuțele veverițe

_________ (*) Animalele trebuie adăpostite individual numai în situații excepționale. Pentru maimuțele veverițe, separarea de mamă nu trebuie să se facă înaintea vârstei de 6 luni. Tabelul 6.3 Macaci și maimuțe verzi africane (*)

____________ (*) Animalele trebuie adăpostite individual numai în situații excepționale. (**) O incintă cu dimensiuni minime poate fi folosită pentru maximum 3 animale. (***) O incintă cu dimensiuni minime poate fi folosită pentru maximum două animale. (****) În coloniile de reproducere nu este necesar niciun spațiu/volum suplimentar pentru animalele tinere cu vârsta de până la 2 ani, adăpostite împreună cu mama lor. Pentru macaci și maimuțele verzi, separarea de mamă nu trebuie să se facă înaintea vârstei de 8 luni. Tabelul 6.4 Babuini (*)

__________ (*) Animalele trebuie adăpostite individual numai în situații excepționale. (**) O incintă cu dimensiuni minime poate fi folosită pentru maximum două animale. (***) În coloniile de reproducere nu este necesar niciun spațiu/volum suplimentar pentru animalele tinere cu vârsta de până la 2 ani, adăpostite împreună cu mama lor. Pentru babuini, separarea de mamă nu trebuie să se facă înaintea vârstei de 8 luni.

7. Animale de fermă În timpul cercetării agricole, în situația în care scopul cercetării necesită ca animalele să fie adăpostite în condiții similare condițiilor de adăpostire a animalelor de fermă, adăpostirea animalelor ar trebui să respecte cel puțin standardele prevăzute de Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 75/2005 , de Norma sanitară veterinară ce stabilește standarde minime pentru protecția vițeilor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 72/2005 și de Norma sanitară veterinară care stabilește standarde minime pentru protecția porcinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 202/2006 , cu modificările și completările ulterioare. Tabelul 7.1 Bovine

Tabelul 7.2 Ovine și caprine

Tabelul 7.3: Porcine și porcușori de laborator

¹) Porcinele pot fi izolate în incinte mai mici pe perioade scurte, de exemplu prin compartimentarea incintei principale folosind pereți despărțitori, atunci când această măsură este justificată din motive veterinare sau experimentale, de exemplu, dacă este necesar, consumul de hrană individuală. Tabelul 7.4 Cabaline Latura cea mai joasă este de minimum 1,5 ori mai mare decât înălțimea la greabăn a animalului. Înălțimea amplasamentelor interioare permite animalelor să se ridice pe picioarele din spate, atingând înălțimea lor totală.

__________ (*) Pentru a asigura spațiul adecvat, standardele de spațiu pentru fiecare animal individual trebuie să se bazeze pe înalțimea la greabăn (IG).

8. Păsări În timpul cercetării agricole, în situația în care scopul cercetării necesită ca animalele să fie adăpostite în condiții similare condițiilor de adăpostire a animalelor de fermă, adăpostirea animalelor trebuie să respecte cel puțin standardele prevăzute de Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 75/2005 , de Norma sanitară veterinară privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 136/2006 , cu modificările ulterioare, și de Norma sanitară veterinară privind stabilirea normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 30/2010 , cu modificările ulterioare. La adăpostirea păsărilor capturate din sălbăticie se aplică standardele de spațiu prevăzute în tabelele 8.1-8.10 ori de câte ori păsările sunt ținute în spațiile respective timp de mai mult de 24 de ore. În cazul în care păsările sunt ținute pentru perioade mai scurte de timp, trebuie luate măsuri pentru a se reduce la minimum riscurile pentru bunăstarea animalelor. Tabelul 8.1 Păsări de curte Dacă aceste dimensiuni minime nu pot fi asigurate din motive științifice, durata izolării trebuie justificată de către persoana care realizează procedura împreună cu personalul veterinar. În aceste circumstanțe, păsările pot fi ținute în compartimente mai mici, cu o îmbogățire potrivită a mediului de viață și cu o suprafață minimă a podelei de 0,75 mp.

Tabelul 8.2 Curcan domestic Laturile incintei vor avea lungimea minimă de 1,5 m. Dacă aceste dimensiuni minime nu pot fi asigurate din motive științifice, durata izolării trebuie justificată de către persoana care realizează procedura împreună cu personalul veterinar. În aceste condiții, păsările pot fi adăpostite în spații mai mici, în care există o îmbogățire potrivită a mediului de viață, și care au o suprafață minimă a podelei de 0,75 mp și o înălțime minimă de 50 cm pentru păsările sub 0,6 kg, 75 cm pentru păsările sub 4 kg, respectiv 100 cm pentru păsările peste 4 kg. Aceste spații pot fi utilizate pentru adăpostirea de grupuri mici de păsări cu dimensiunile prevăzute în tabelul 8.2.

Tabelul 8.3 Prepelițe

Tabelul 8.4 Rațe și gâște Dacă aceste dimensiuni minime nu pot fi asigurate din motive științifice, durata izolării trebuie justificată de către persoana care realizează procedura împreună cu personalul veterinar. În aceste circumstanțe, păsările pot fi ținute în compartimente mai mici, cu o îmbogățire potrivită a mediului de viață și cu o suprafață minimă a podelei de 0,75 mp. Aceste spații pot fi utilizate pentru a adăposti grupuri mici de păsări, cu standardele de spațiu indicate în tabelul 8.4.

Gâște

__________ *) Aceasta trebuie să cuprindă o zonă minimă de bazin de 0,5 mp/2 mp, cu o adâncime minimă de 30 cm. Bazinul poate ocupa până la 50% din dimensiunea minimă a incintei. **) Păsările care nu pot încă zbura pot fi adăpostite în compartimente cu o înălțime minimă de 75 cm. Tabelul 8.5 Rațe și gâște: Dimensiunile minime ale bazinului (*)]

_________ (*) Dimensiunile bazinului sunt exprimate/2 mp de incintă. Bazinul poate ocupa până la 50% din dimensiunea minimă a incintei. Tabelul 8.6 Porumbei Incintele trebuie să fie lungi și înguste (de exemplu, 2 m x 1 m) mai degrabă decât pătrate, astfel încât păsările să poată efectua zboruri scurte.

Tabelul 8.7 Cinteza zebră Incintele trebuie să fie lungi și înguste (de exemplu, 2 m x 1 m), astfel încât păsările să poată efectua zboruri scurte. Pentru studiile de reproducție, cuplurile pot fi adăpostite în adăposturi mai mici, cu o îmbogățire potrivită a mediului de viață, cu o suprafață minimă a podelei de 0,5 mp și o înălțime minimă de 40 cm. Durata izolării trebuie justificată de către persoana care realizează procedura împreună cu personalul veterinar.

Tabelul 8.8 Grauri

Tabelul 8.9 Vrăbii de casă

Tabelul 8.10 Pițigoi mari și pițigoi albaștri

*) Nu se permit grupuri cu mai mult de 10 indivizi fără un program de monitorizare definit, cu o frecvență suficientă pentru a detecta și a atenua agresiunile.

9. Amfibieni Tabelul 9.1 Urodele acvatice

_________ (*) Măsurată de la cap la cloacă Tabelul 9.2: Anure acvatice¹)

¹) Aceste condiții se aplică bazinelor de creștere, dar nu și bazinelor folosite pentru împerecherea naturală și pentru supraovulație din motive de eficiență, deoarece procedurile din urmă necesită bazine individuale mai mici. Standardele de spațiu sunt stabilite pentru adulții din categoriile de dimensiuni indicate; se recomandă fie excluderea animalelor tinere și a mormolocilor, fie modificarea proporțională a dimensiunilor. ²) Măsurată de la cap până la cloacă. Tabelul 9.3 Anure semiacvatice

_____________ (*) Măsurată de la cap la cloacă (**) O treime zonă de uscat, două treimi suprafață cu apă suficientă pentru ca animalele să se poată scufunda. (***) Măsurată de la zona de uscat până la partea interioară a acoperișului terariului; în afară de aceasta, înălțimea incintei trebuie adaptată la organizarea interiorului. Tabelul 9.4: Anure semiterestre

¹) Măsurată de la cap la cloacă. ²) Două treimi zonă de uscat, o treime suprafață cu apă suficientă pentru ca animalele să se poată scufunda. ³) Măsurată de la zona de uscat până la partea inferioară a acoperișului terenului; în afară de aceasta, înălțimea incintei trebuie adaptată la organizarea interiorului. Tabelul 9.5 Anure arboricole

___________ (*) Măsurată de la cap la cloacă (**) Două treimi zonă de uscat, o treime suprafață cu apă suficientă pentru ca animalele să se poată scufunda. (***) Măsurată de la zona de uscat până la partea interioară a acoperișului terariului; în afară de aceasta, înălțimea incintei trebuie adaptată la organizarea interiorului.

10. Reptile Tabelul 10.1 Broaște țestoase acvatice

_____________ (*) Măsurată în linie dreaptă de la vârful din față la vârful din spate al carapacei Tabelul 10.2 Șerpi tereștri

__________ (*) Măsurată de la cap la coadă (**) Măsurată de la zona de uscat până la partea interioară a acoperișului terariului; în afară de aceasta, înălțimea incintei trebuie adaptată la organizarea interiorului.

11. Pești 11.1. Debitul de apă și calitatea apei Trebuie să se asigure în permanență un debit adecvat de apă de calitate corespunzătoare. Debitul de apă din sistemele de recirculare sau filtrarea la nivelul bazinelor trebuie să fie suficientă și să asigure menținerea la niveluri acceptabile a parametrilor de calitate a apei, în concordanță cu caracteristicile sistemului de creștere și cu cerințele aplicabile fiecărei specii și fiecărui stadiu de viață. Apa trebuie filtrată sau tratată pentru a se îndepărta substanțele dăunătoare pentru pești, în cazul în care acest lucru este necesar. Parametrii de calitate a apei trebuie să se încadreze în orice moment în intervalul acceptabil care corespunde menținerii activității și fiziologiei normale pentru o specie și un stadiu de dezvoltare date. Debitul de apă trebuie să fie adecvat pentru a permite peștilor să înoate corect și să își mențină un comportament normal. Peștilor trebuie să li se acorde o perioadă adecvată pentru aclimatizarea și adaptarea la schimbările legate de condițiile de calitate a apei. Trebuie luate măsuri adecvate pentru a reduce la minimum modificările bruște ale diferiților parametri care afectează calitatea apei. Trebuie să se asigure și să se monitorizeze debitul de apă și nivelul adecvat al apei. 11.2. Oxigen, compuși ai azotului, dioxid de carbon, pH și salinitate Concentrația de oxigen trebuie să fie adecvată speciilor și contextului în care sunt adăpostiți peștii. În cazul în care este necesar, trebuie să se asigure aerarea suplimentară a bazinului cu apă, în funcție de sistemul de creștere. Concentrația dioxidului de carbon și a compușilor azotului, și anume amoniacul, nitritul și nitratul, trebuie menținută sub nivelurile dăunătoare. Calitatea apei trebuie monitorizată utilizând un program de testare definit, cu o frecvență suficientă pentru a detecta modificările acestor parametri critici, și trebuie luate măsuri pentru a atenua astfel de modificări. Nivelul pH-ului trebuie adaptat speciilor și monitorizat astfel încât să fie menținut cât de stabil posibil. Salinitatea trebuie adaptată cerințelor speciilor de pești și stadiului de viață al peștilor. Modificările de salinitate trebuie să se facă gradual. 11.3. Temperatura și iluminatul Temperatura trebuie să fie menținută în intervalul optim pentru speciile de pești implicate și stadiile de dezvoltare ale acestora și trebuie menținută la o valoare cât de stabilă posibil. Modificările de temperatură trebuie să se facă gradual. Peștii trebuie expuși la o perioadă de lumină adecvată. 11.4. Densitatea stocului și complexitatea mediului Densitatea stocului de pește trebuie să se bazeze pe totalitatea nevoilor peștilor în materie de condiții de mediu, sănătate și bunăstare. Peștii trebuie să beneficieze de un volum de apă suficient pentru a înota normal, care să țină seama de dimensiunea, vârsta, sănătatea peștilor și metoda de hrănire a acestora. Peștii trebuie să beneficieze de o îmbogățire adecvată a mediului de viață, precum zone de refugiu sau substrat, cu excepția cazului în care caracteristicile comportamentale sugerează că niciuna dintre aceste îmbogățiri nu este necesară. 11.5. Hrănirea și manipularea Peștii trebuie să beneficieze de un regim alimentar corespunzător, hrănirea făcându-se într-un ritm adecvat. Trebuie acordată o atenție deosebită hrănirii peștilor larvari pe durata oricărei tranziții de la hrana naturală la cea artificială. În cazul în care este necesar ca animalele să nu fie hrănite din motive neprocedurale, de exemplu, în vederea transportului, durata acestei privări de hrană trebuie să fie cât mai scurtă posibil și să țină seama de mărimea peștilor și de temperatura apei. În măsura posibilului, manipularea peștilor trebuie să se facă fără ca aceștia să fie scoși din apă. Manipularea peștilor atât în apă, cât și în afara apei trebuie redusă la minimum, iar echipamentele care intră în contact direct cu peștii trebuie umezite. Peștii nu trebuie manipulați dacă s-au atins valorile-limită ale intervalelor de temperatură pe care le pot tolera. 11.6. Pești zebră 11.6.1. Calitatea apei Tabelul 11.1 Cerințe privind parametri de calitate a apei în sistemele de adăpostire a peștilor zebră

*) Sau sub limita de detecție. 0,1 mg/L indică cantitatea totală de amoniac, NH_3/NH_4^+. Aceasta corespunde unei cantități de NH_3 de 0,002 mg/L la 28°C și la un pH de 7,5. 11.6.2. Iluminatul În timpul fazei de zi, nivelurile de lumină trebuie să fie constante, mai puțin în timpul tranzițiilor scurte corespunzătoare răsăritului/apusului soarelui, după caz. Faza de noapte trebuie să presupună un întuneric complet. 11.6.3. Densitatea de populare și complexitatea mediului Nu trebuie utilizate volume de apă mai mici de 1 litru pentru peștii zebră adulți. Densitățile de populare nu trebuie să depășească 10 pești adulți/litru. Dimensiunea și forma bazinului trebuie să permită peștilor să se comporte și să înoate în mod normal. Trebuie evitată adăpostirea individuală prelungită.

12. Cefalopode 12.1. Debitul de apă și calitatea apei Trebuie să se asigure în permanență un debit adecvat de apă de calitate corespunzătoare. Proiectarea bazinului și debitul apei trebuie să fie adaptate nevoilor animalului, inclusiv să se asigure o oxigenare corespunzătoare în raport cu mărimea sa, cu stadiul său de viață și cu nevoile sale comportamentale. Temperatura apei, salinitatea, pH-ul și compușii azotului trebuie să corespundă nevoilor speciilor și formelor de viață. Evadările și introducerea accidentală de elemente străine trebuie împiedicate prin utilizarea de capace, dacă este necesar. Cefalopodelor trebuie să li se acorde o perioadă adecvată pentru aclimatizarea și adaptarea la schimbările legate de condițiile de calitate a apei. 12.2. Iluminatul Intensitatea luminii și perioada de lumină trebuie să răspundă cerințelor speciei. 12.3. Regimul alimentar Cefalopodele trebuie să beneficieze de un regim de hrănire adecvat speciei, stadiilor lor de dezvoltare și nevoilor lor comportamentale. 12.4. Îmbogățirea și manipularea Cefalopodele trebuie să primească o cantitate adecvată și suficientă de stimuli fizici, cognitivi și senzoriali pentru a face posibilă o gamă largă de comportamente specifice speciei. Condițiile de adăpostire trebuie să țină seama de nevoile sociale specifice speciei, și anume dacă specia obișnuiește să trăiască în grup sau solitar. Trebuie asigurate adăposturi sau vizuini ori de câte ori acest lucru este adecvat pentru specia respectivă. Dacă este posibil, manipularea cefalopodelor trebuie să se facă fără ca acestea să fie scoase din apă. Manipularea cefalopodelor în afara apei trebuie redusă la minimum, iar echipamentele care intră în contact direct cu animalele trebuie umezite. Tabelul 12.1 Cefalopode

*) Lungimea dorsală a mantalei. **) Grup de până la 40 de indivizi. ***) Se preferă utilizarea bazinelor de formă cilindrică. Valorile minime trebuie mărite cu 5% în cazul în care se utilizează bazine care nu au formă cilindrică. ****) În timpul stadiului juvenil și paralarvar, calmarii și caracatițele trebuie adăpostite în bazine de formă cilindrică, cu maximum 20 de pui pe litru, și trebuie să se adopte metode de limitare a interacțiunii vizuale.