(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene care a optat să nu aplice IIR și UTPR pentru 6 exerciții financiare consecutive începând cu 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 50 alin. (1) al Directivei (UE) 2022/2.523, entitățile constitutive ale respectivului grup de întreprinderi multinaționale care au sediul în România sunt supuse cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive care au sediul în România ale grupului respectiv, pentru exercițiile financiare care încep la data de 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 16 .
(2) Societatea-mamă finală prevăzută la alin. (1) numește o entitate raportoare desemnată într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care are sediul societatea-mamă finală sau, în cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale nu are nicio entitate constitutivă într-un alt stat membru al Uniunii Europene, numește o entitate raportoare într-o jurisdicție dintr-o țară terță care are cu statul membru în care are sediul societatea-mamă finală un acord privind stabilirea autorității competente, care să fie în vigoare pentru anul fiscal de raportare.
(3) Pentru cazul prevăzut la alin. (2) , entitatea raportoare desemnată depune declarațiile privind impozitul suplimentar în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 48 alin. (5) și (8) . Entitățile constitutive situate în statul membru care a optat să nu aplice IIR și UTPR pentru 6 exerciții financiare consecutive începând cu data de 31 decembrie 2023, furnizează entității raportoare desemnate informațiile necesare pentru a se conforma prevederilor art. 48 alin. (5) și (8) și sunt exceptate de la obligația de a depune declarația, prevăzută la art. 48 alin. (2) .