(1) La încadrarea într-o instituție publică din rețeaua sanitar-veterinară din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției și gradului profesional în care urmează a fi încadrat. În cazul medicilor veterinari, indemnizația de instalare se acordă, după terminarea stagiaturii, de instituția unde s-au încadrat prin concurs.
(2) Indemnizația de instalare este echivalentă cu două salarii de bază pentru acele localități unde atragerea personalului de specialitate sanitar-veterinar se face cu mare greutate, stabilite de ordonatorul de credite și avizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor sau de celelalte ministere cu rețea sanitar-veterinară proprie.
(3) Persoanele care au beneficiat de indemnizația de instalare și care, ulterior, au încetat activitatea, din motive imputabile lor, înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condițiile legii, indemnizația primită, calculată proporțional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an.