(1) Pregătirea cetățenilor români pentru apărare reprezintă totalitatea măsurilor și acțiunilor întreprinse în scopul asigurării resurselor umane necesare forțelor armate și celorlalte forțe puse la dispoziție de instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, potrivit legii, denumite în continuare instituții cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, și cuprinde recrutarea, selecția, pregătirea și încadrarea acestora în unitățile instituțiilor respective.
(2) Pregătirea cetățenilor români pentru apărarea țării se realizează prin:
a) îndeplinirea serviciului militar;
b) participarea la alte forme de pregătire organizate de instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.