Legea 466/2004 · 13 articole
Formarea asistentului social se realizează în cadrul instituțiilor de învățământ superior acreditate conform legii, specializate în asistență socială, forme de învățământ universitar de scurtă durată și de lungă durată.
Profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este cetățean român sau cetățean al altui stat, în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) ;
b) are studii de specialitate în asistență socială, conform prevederilor art. 2 alin. (2) ;
c) este înregistrată în Registrul național al asistenților sociali din România;
d) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în prezenta lege.
(1) Asistentul social își poate desfășura activitatea numai după aprobarea cererii de înscriere ca membru în Colegiu. Aprobarea cererii duce în mod automat la înregistrarea în Registrul național al asistenților sociali din România și la eliberarea avizului de exercitare a profesiei.
(2) Documentele necesare aprobării cererii sunt:
a) una dintre diplomele prevăzute la art. 2 alin. (2) ;
b) documente medicale;
c) certificat de cazier judiciar;
d) declarație pe propria răspundere că nu se află în situații de incompatibilitate cu statutul de asistent social.
(3) Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spațiul Economic European și ai Confederației Elvețiene pot depune documentele echivalente celor prevăzute la alin. (2) lit. b) și c) , eliberate de autoritățile competente din țările de origine sau de proveniență.
(4) Documentele prevăzute la alin. (2) și (3) se pot depune atât la sediul central al Colegiului, cât și la sediile descentralizate ale Colegiului, din teritoriu, conform art. 26 alin. (4) , cu posibilitatea de a fi trimise și prin poștă.
(1) Profesia de asistent social poate fi exercitată independent, în condiții de liberă practică, în formele prevăzute de prezentul articol, de către persoanele prevăzute la art. 7 care obțin atestatul de liberă practică.
(2) Asistenții sociali pot opta să înființeze cabinete individuale, cabinete asociate sau societăți civile profesionale, în condițiile legii.
(3) De la data înregistrării în Registrul național al asistenților sociali din România, societățile civile profesionale obțin personalitate juridică, cu condiția îndeplinirii cerințelor din dreptul comun.
(4) Cabinetele individuale de asistență socială și cabinetele asociate de asistență socială în desfășurarea activității lor pot angaja colaboratori.
(4¹) Perioada în care titularii cu drept de liberă practică organizați conform dispozițiilor alin. (2) au furnizat servicii de asistență socială potrivit prezentei legi constituie vechime în muncă și în specialitate, cu excepția perioadei în care aceștia au avut suspendat avizul de exercitare a profesiei, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) serviciile de asistență socială furnizate au produs, în anul supus asimilării vechimii în muncă, venituri nete a căror valoare este cel puțin egală cu de 12 ori cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată stabilit, potrivit legii, pentru anul respectiv;
b) au achitat contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, aferente perioadei prevăzute la lit. a) .
(4²) Dovada îndeplinirii condițiilor de natură financiară prevăzute la alin. (4¹) se face cu următoarele documente:
a) declarațiile privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, conform dispozițiilor Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice, al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 165/7/1.272/456/2023 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a «Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate»;
b) declarațiile nominale ori individuale de asigurare în sistemul public de pensii, prevăzute la art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Pentru obținerea atestatului de liberă practică, asistentul social trebuie:
a) să facă dovada că a practicat asistența socială o perioadă de cel puțin 5 ani până în momentul depunerii cererii;
b) să nu fi fost găsit vinovat de Colegiu în cazul unor anchete privind practica de asistență socială;
c) să depună la Colegiu: cererea însoțită de curriculum vitae, o scrisoare de motivație și recomandări din partea a 3 asistenți sociali.
Cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care exercită profesia de asistent social în unul dintre aceste state în care sunt stabiliți, sunt exceptați de la cerința dobândirii calității de membru al Colegiului, a avizului de exercitare a profesiei și a atestatului de liberă practică atunci când desfășoară în România activitățile specifice profesiei, în contextul prestării de servicii. Aceste persoane depun la Colegiu o declarație referitoare la serviciile prestate și documentul care atestă exercitarea legală a profesiei în statul în care sunt stabiliți, eliberat de autoritățile competente ale acestui stat. Pe baza acestor documente, persoanele respective sunt înregistrate automat în Registrul național al asistenților sociali din România pe durata prestării serviciilor.
(1) Asistentul social desfășoară tipurile generale de activități prevăzute la art. 3 alin. (3) , cu obligația respectării metodologiei în domeniu, precum și a normelor și valorilor eticii profesionale.
(2) Modul în care asistenții sociali pun în practică prevederile Codului deontologic, precum și modul de utilizare a metodologiei în domeniu sunt stabilite de Colegiu.
Asistentul social are dreptul:
a) să contribuie la dezvoltarea profesiei cu scopul de a răspunde în mod adecvat nevoilor sociale;
b) să-și apere profesia;
c) să asigure creșterea încrederii societății în asistența socială;
d) să fie deschis noilor domenii de intervenție;
e) la liberă practică, potrivit legii;
f) la apărarea și reprezentarea intereselor profesionale de către Colegiu;
g) la accesul informațiilor privind exercitarea profesiei;
h) la pregătirea continuă în domeniul protecției sociale.
(1) Asistentul social este obligat să păstreze confidențialitatea în legătură cu situațiile, documentele și informațiile pe care le deține în scop profesional, cu respectarea legislației în vigoare și a metodologiilor adoptate de către Colegiu.
(2) Instituțiile și organismele publice sau private au obligația de a asigura condițiile necesare pentru păstrarea confidențialității informațiilor și documentelor de către asistentul social, în condițiile legii.
Nu poate beneficia de statutul de asistent social persoana care:
a) nu este înregistrată în Registrul național al asistenților sociali din România;
b) a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiei de asistent social;
c) are interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, dreptul de a exercita profesia de asistent social;
d) are suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancțiune disciplinară, pe durata suspendării.
Statutul asistentului social este incompatibil cu:
a) desfășurarea oricărei activități de natură să aducă atingere demnității profesionale;
b) folosirea cu bună știință a cunoștințelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal;
c) apartenența sau promovarea intereselor unor formațiuni politice ori grupări scoase în afara legii.
În rezolvarea unor situații complexe, asistentul social colaborează cu specialiști din alte categorii profesionale.
În domeniul protecției sociale sunt implicați atât asistenți sociali ca personal de specialitate, cât și alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenții sociali, care îndeplinesc condițiile prezentei legi.
(1) Colegiul avizează conținutul programelor de pregătire a persoanelor cu formare de nivel mediu care lucrează în domeniul protecției sociale.
(2) Colegiul colaborează cu instituțiile de învățământ superior în vederea adaptării curriculei universitare la noile nevoi sociale, precum și la organizarea și desfășurarea practicii studenților în domeniu.