(1) Dreptul la asistență socială este garantat, în condițiile legii, pentru toți cetățenii români care au domiciliul sau reședința în România, fără nici un fel de discriminare.
(2) Cetățenii altor state, apatrizii, precum și orice altă persoană care a dobândit o formă de protecție și care are domiciliul sau reședința în România au dreptul la asistență socială, în condițiile legislației române și ale acordurilor și tratatelor la care România este parte.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) au dreptul de a fi informate asupra conținutului și modalităților de acordare a măsurilor și acțiunilor de asistență socială.