Sistemul de servicii și prestații sociale

(1) Serviciile sociale pot fi servicii primare și servicii specializate.

(2) Serviciile sociale primare sunt măsuri și acțiuni de proximitate și prevenție acordate în comunitate, în scopul identificării și limitării situațiilor de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.

(3) Serviciile sociale specializate sunt măsurile de suport și asistență care au ca scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților persoanei ori familiei, aflată în situații specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere socială, și sunt acordate de personal calificat și specializat.

(1) Furnizarea serviciilor sociale se organizează într-un sistem descentralizat, la nivelul comunităților locale, pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate, tipologiei potențialilor beneficiari și condițiilor particulare în care aceștia se află.

(2) Sistemul de servicii sociale se reglementează prin legi speciale.

(1) Furnizorii de servicii sociale pot organiza și acorda servicii sociale, cu sau fără găzduire, după cum urmează:

a) în comunitate;

b) la domiciliul beneficiarului;

c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private.

(2) Centrele de zi și rezidențiale reprezintă așezăminte în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat și care dispun de infrastructura adecvată furnizării acestora; în centrele rezidențiale persoana este găzduită mai mult de 24 de ore.

(3) Serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(1) Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

(2) Furnizorii de servicii sociale și serviciile sociale acordate se acreditează în condițiile prevăzute de lege.

(3) Furnizorii de servicii sociale acreditați, precum și serviciile sociale acordate de aceștia se înregistrează în registrul electronic unic, organizat la nivel național pe baza ordinului ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

(1) Asigurarea calității serviciului social se realizează prin respectarea standardelor generale și specifice de calitate, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

(2) Respectarea standardelor de calitate este supusă unui proces de evaluare și monitorizare.

(3) Metodologia de evaluare și monitorizare a îndeplinirii de către furnizori a standardelor de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(1) Prestațiile sociale reprezintă transferuri financiare și cuprind: alocații familiale, ajutoare sociale, indemnizații și facilități.

(2) Alocațiile familiale se acordă familiilor și au în vedere nașterea, educația și întreținerea copiilor.

(3) Ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate în dificultate și ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viață, evaluate prin anchetă socială, precum și prin alte instrumente specifice.

(4) Indemnizațiile și facilitățile se acordă persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale și asigurării unei vieți autonome; indemnizațiile cu caracter reparatoriu se acordă persoanelor și, după caz, familiilor acestora, care au suferit daune în urma unor evenimente sociopolitice sau legate de catastrofe și calamități naturale, recunoscute prin lege.

a) evaluarea contextului familial;

b) veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;

c) condițiile de locuire;

d) starea de sănătate și gradul de dependență.

(1) Statul acordă prestațiile sociale prin autoritățile administrației publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

(2) Prestațiile sociale se acordă în bani sau în natură, din bugetul de stat ori, după caz, din bugetul local, și sunt reglementate prin legi speciale.