Finanțarea prestațiilor sociale și a serviciilor sociale

(1) Asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

(2) Modul de finanțare a asistenței sociale se stabilește prin legile speciale care reglementează acordarea de prestații sociale și furnizarea serviciilor sociale.

(1) Finanțarea serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiile concurenței și al eficienței.

(2) Autoritățile administrației publice centrale sau locale pot contracta servicii sociale în condițiile legii.

a) finanțarea prestațiilor sociale reglementate prin legi speciale;

b) finanțarea programelor de interes național, elaborate pe baza programelor județene și ale Consiliului General al Municipiului București, în scopul înființării, dezvoltării și susținerii serviciilor sociale;

c) funcționarea și administrarea instituțiilor publice cu atribuții în domeniul asistenței sociale, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;

d) acordarea de subvenții în vederea dezvoltării serviciilor sociale și a asigurării funcționării acestora;

e) finanțarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuității serviciului, în conformitate cu nevoia socială și cu principiul subsidiarității;

f) finanțarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenței sociale.

(1) De la bugetele județelor, bugetele locale ale sectoarelor municipiului București și de la bugetul municipiului București se alocă fonduri pentru:

a) finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului, al sectoarelor municipiului București și al municipiului București;

b) finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene, ale Consiliului General al Municipiului București, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.

(2) De la bugetele județelor se poate asigura finanțarea în parteneriat a serviciilor sociale dezvoltate la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor.

(3) De la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor se asigură finanțarea:

a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile;

b) ajutoarelor sociale și facilităților acordate pe plan local.

(4) Consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale.

(1) La finanțarea serviciilor sociale sunt utilizate și sume provenite din venituri proprii, din donații, sponsorizări sau din alte contribuții din partea unor persoane fizice ori juridice, din țară și din străinătate, precum și din alte surse, cu respectarea legislației în domeniu.

(2) În funcție de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanțarea acordării serviciilor sociale, conform legii.

(3) Sumele încasate drept contribuții, în condițiile alin. (2), se utilizează pentru finanțarea serviciilor sociale.

(1) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activități lucrative numai pentru autofinanțarea serviciilor sociale acordate.

(2) Veniturile obținute din activitățile prevăzute la alin. (1) se utilizează și pentru lucrări de modernizare, reamenajare și renovare a centrelor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c).