(1) Obiectivul evaluării este stabilirea diagnosticului.
(2) În anumite cazuri prevăzute de lege evaluarea are ca scop determinarea capacității psihice, stabilirea periculozității pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate și handicap psihic.
(3) Evaluarea capacității psihice se face pentru unele profesiuni care necesită acest fapt; în acest caz, categoriile și perioadele la care se fac aceste evaluări se stabilesc prin norme.
(4) Discernământul se stabilește, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică.