(1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
b) familia persoanei;
c) reprezentanții administrației publice locale cu atribuții în domeniul social-medical și de ordine publică;
d) reprezentanții poliției, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum și de către procuror;
e) instanța de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătății mintale a unei persoane aflate în cursul judecății ar putea necesita internare nevoluntară.
(2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menționate la alin. (1) , cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanțelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză și a antecedentelor medicale cunoscute.
(3) Procedura prevăzută la art. 61 și următoarele se aplică în mod corespunzător.