(1) Limitarea libertăților individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificată numai prin raportare la starea de sănătate a pacientului și la eficiența tratamentului. Nu pot fi limitate următoarele drepturi:
a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau convențional ori cu avocatul;
b) accesul la corespondența personală și utilizarea telefonului în scop privat;
c) accesul la presă sau la publicații;
d) dreptul la vot, dacă nu se află într-o situație de restrângere a drepturilor cetățenești;
e) exercitarea liberă a credinței religioase.
(2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupra regulamentului de funcționare a unității spitalicești.
(3) Internarea nevoluntară nu constituie o cauză de restrângere a capacității juridice a pacientului.