Procurorul-șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1) , precum și procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 3 alin. (2) , efectuează activitatea de urmărire penală, fără a fi necesară desemnarea potrivit art. 4 sau, după caz, art. 5 :
a) în situația în care procurorul anume desemnat se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile pe o perioadă mai mare de 3 luni sau în caz de incompatibilitate, iar în cadrul parchetului nu există un alt procuror anume desemnat potrivit prezentei legi;
b) în situația în care procurorul anume desemnat se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile pe o perioadă mai mică de 3 luni, efectuarea actelor de urmărire penală nu suferă amânare, iar în cadrul parchetului nu există un alt procuror anume desemnat potrivit prezentei legi;
c) până la desemnarea procurorilor, în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea actelor de urmărire penală care nu suferă amânare.