(1) Datele colectate potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) , obținute în condițiile prezentei legi, sunt prelucrate de către autoritățile române competente numai în scopul stabilirii persoanei responsabile de încălcările săvârșite pe teritoriul României.
(2) În vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de prezenta lege, autoritățile române competente sunt abilitate să își creeze sisteme de evidență a datelor cu caracter personal proprii potrivit scopului prevăzut la alin. (1) , pentru:
a) efectuarea investigațiilor privind încălcările săvârșite pe teritoriul României cu un vehicul înmatriculat într-un stat membru, altul decât România, sau într-un stat participant;
b) facilitarea executării de către autoritățile române a sancțiunilor aplicate pentru încălcări săvârșite pe teritoriul României de către cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru sau ai unui stat participant.
(3) Condițiile privind organizarea și funcționarea sistemelor de evidență create potrivit dispozițiilor alin. (2) și măsurile pentru asigurarea securității datelor se stabilesc prin dispoziție a conducătorului operatorului de date cu caracter personal.
(4) Datele cu caracter personal colectate și stocate potrivit dispozițiilor alin. (2) nu pot fi prelucrate în alt scop decât cel prevăzut de prezenta lege.
(5) Termenul de stocare pentru datele prelucrate potrivit dispozițiilor prezentei legi este de 5 ani. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care datele au fost colectate.
(6) La împlinirea termenului de stocare prevăzut la alin. (5) , datele cu caracter personal sunt șterse în mod automat, prin proceduri ireversibile.