Dispoziții generale

(1) Prezenta lege reglementează Statutul personalului profesionist operativ de intervenție, care acordă asistență publică medicală de urgență și prim ajutor calificat în echipă, cu statut civil, din cadrul instituțiilor și structurilor care compun Sistemul național de asistență medicală de urgență și prim ajutor calificat, cu excepția compartimentelor de primire a urgențelor.

(2) În sensul prezentei legi, serviciile de ambulanță județene și Serviciul de Ambulanță București-Ilfov sunt cele definite potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Personalul aflat în contract cu serviciile publice județene și locale Salvamont și cu serviciile publice județene Salvaspeo, atestat ca salvator montan, respectiv ca salvator din mediul subteran și/sau subacvatic speologic, este asimilat personalului profesionist operativ prevăzut de prezenta lege.

(1) Personalul profesionist operativ de intervenție, denumit în continuare personal profesionist operativ, este personal civil, poartă uniformă specifică și exercită atribuțiile specifice stabilite potrivit legii pentru aceste unități strategice, parte a sistemului național de asistență publică integrată de urgență. Componența și descrierea uniformei și a însemnelor distinctive se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne.

(2) Personalul profesionist operativ care participă la acordarea asistenței publice integrate de urgență deține competențele și pregătirea profesională necesare, potrivit legii, și este format din medici, asistenți medicali, ambulanțieri/șoferi autosanitară, operatori registratori de urgență.

(1) Pe perioada exercitării atribuțiilor de serviciu, personalul profesionist operativ intervine cu profesionalism, disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate și respect față de ființa umană și are obligația de a nu prejudicia în niciun fel imaginea unității din care fac parte și de a nu submina încrederea pacienților.

(2) Nu se consideră prejudiciu, în sensul alin. (1) , orice poziție sau atitudine legată de dotarea, organizarea și funcționarea serviciilor de asistență publică medicală de urgență.