(1) Contractul de agenție pe durata nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu acordarea obligatorie a unui preaviz.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și contractului de agenție pe durata determinata care prevede o clauza expresă privind posibilitatea denunțării unilaterale anticipate.
(3) Termenul de preaviz care însoțește declarația de denunțare trebuie să aibă o durată de minimum o luna pentru primul an de contract.
(4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mărește cu câte o luna pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depășească 6 luni.
(5) Părțile nu pot stabili prin convenție termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) și (4).
(6) Dacă părțile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) și (4), prin contractul de agenție nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.
(7) Dacă părțile nu stabilesc altfel, sfârșitul termenului de preaviz trebuie să coincida cu sfârșitul unei luni calendaristice.
(8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durata determinata transformat, potrivit art. 19, în contract pe durata nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ține seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinata a contractului, cat și perioada în care acesta se considera pe durata nedeterminată.