Realizarea activității de prevenire și combatere a terorismului

Azi

Legea 535/2004 · 23 articole

Secțiunea 1 — Sistemul național de prevenire și combatere a terorismului

Articolul 5

Prevenirea și combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale privind reprimarea terorismului, la care România este parte, precum și cu respectarea reglementărilor internaționale și a legislației interne referitoare la drepturile omului.

Articolul 6

(1) La nivel național activitatea de prevenire și combatere a terorismului se organizează și se desfășoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.

(2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem național de prevenire și combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorități și instituții publice:

a) Serviciul Român de Informații, cu rol de coordonare tehnică;

b) Ministerul Afacerilor Interne;

c) Ministerul Apărării Naționale;

d) Ministerul Afacerilor Externe;

e) Ministerul Economiei;

f) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

g) Ministerul Mediului;

h) Ministerul Transporturilor;

i) Ministerul Sănătății;

j) Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale;

k) Ministerul Finanțelor Publice;

l) Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

m) Ministerul Justiției;

n) Ministerul Educației Naționale;

o) Ministerul Apelor și Pădurilor;

p) Ministerul Turismului;

q) Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat;

r) Serviciul de Informații Externe;

s) Serviciul de Protecție și Pază;

t) Serviciul de Telecomunicații Speciale;

u) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

v) Banca Națională a României;

w) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

x) Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare;

y) Ministerul Muncii și Justiției Sociale;

z) Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

(3) În structura Serviciului Român de Informații - ca autoritate națională în domeniu - se înființează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia Serviciul Român de Informații asigură coordonarea tehnică a SNPCT.

(4) În cadrul mecanismului de cooperare interinstituțională în format SNPCT, Consiliul Suprem de Apărare a Țării exercită rolul de coordonator strategic.

Articolul 7

(1) În scopul prevenirii și combaterii actelor de terorism, autoritățile și instituțiile publice componente ale SNPCT desfășoară activități specifice, individual sau în cooperare, în conformitate cu atribuțiile și competențele lor legale și cu prevederile Protocolului general de organizare și funcționare a Sistemului național de prevenire și combatere a terorismului, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

(2) Rolul de reprezentare la nivel tehnic a României la reuniunile și/sau grupurile de lucru la nivel european și/sau internațional este exercitat, independent sau în cooperare cu alte instituții din SNPCT, de către persoane desemnate din cadrul:

a) Serviciului Român de Informații, pe linia prevenirii și combaterii terorismului;

b) Serviciului de Informații Externe, pe linia evaluărilor strategice cu privire la evoluția fenomenului terorist internațional;

c) Ministerului Apărării Naționale, pe linia cooperării politico-militare internaționale în domeniul prevenirii și combaterii terorismului;

d) Ministerului Afacerilor Interne, pe linia cooperării polițienești internaționale în domeniul prevenirii și combaterii terorismului;

e) Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, pe linia prevenirii și combaterii finanțării terorismului;

f) Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pe linia cooperării judiciare în materie penală;

g) celorlalte autorități din cadrul SNPCT, în funcție de formatul și specificul activității, cu informarea Serviciului Român de Informații.

Articolul 7¹

(1) Autoritatea națională în domeniul însoțitorilor înarmați la bordul aeronavelor și schimbului de informații necesar în susținerea activității acestora este Serviciul Român de Informații.

(2) În vederea prevenirii actelor de intervenție ilicită la bordul aeronavelor civile înmatriculate în România sau aparținând transportatorilor aerieni licențiați de statul român, Serviciul Român de Informații asigură dispunerea și coordonarea însoțitorilor înarmați la bordul aeronavelor.

Articolul 7²

(1) Activitatea de prevenire și combatere a terorismului, având ca scop protejarea localurilor de misiune, localurilor consulare și a altor reprezentanțe oficiale ale României în străinătate, se realizează de către Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Externe.

(2) În cazul unui act de terorism îndreptat împotriva obiectivelor prevăzute la alin. (1) , Serviciul de Informații Externe sprijină intervenția contrateroristă realizată de către instituțiile competente din statul de rezidență.

(3) Situațiile de criză teroristă, în care sunt victime cetățeni români aflați în străinătate, sunt gestionate de Ministerul Afacerilor Externe și Serviciul de Informații Externe, în condițiile metodologiei aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Articolul 8

Ministerele și celelalte autorități și instituții publice cu atribuții în aplicarea prevederilor prezentei legi au obligația de a sesiza Serviciul Român de Informații cu privire la persoanele fizice și juridice suspecte de săvârșirea sau de favorizarea în orice mod a actelor de terorism.

Articolul 9

Instituțiile și persoanele juridice, altele decât cele din componența SNPCT, precum și persoanele fizice, care au cunoștință despre date și indicii privind comiterea, favorizarea ori finanțarea actelor de terorism, au următoarele obligații:

a) să sesizeze de îndată autoritățile competente în domeniu;

b) să permită accesul reprezentanților autorităților competente în imobile, precum și la datele și informațiile care au legătură cu actele de terorism;

c) să acorde sprijinul necesar îndeplinirii atribuțiilor pe linia prevenirii și combaterii terorismului, la solicitarea autorităților competente.

Articolul 10

Atribuțiile specifice, potrivit art. 7 alin. (1) , pe linia prevenirii terorismului constau în:

a) activități informativ-operative;

b) activități împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entităților teroriste, desfășurate în interiorul și/sau în exteriorul teritoriului național;

c) activități împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acțiune, precum și cu resurse financiare, logistice sau informaționale a entităților teroriste, desfășurate în interiorul și/sau în exteriorul teritoriului național;

d) activități de pază, protecție, ordine publică, control antiterorist de securitate și activități speciale de descurajare realizate de către autorități publice din componența SNPCT, pentru asigurarea securității factorilor umani și materiali, de pe teritoriul național, precum și a reprezentanțelor oficiale ale României din străinătate, potențial vizate de entități teroriste;

d¹) interviuri de securitate;

e) activități de pregătire a intervenției în urgențe civile, generate de acțiuni teroriste, în vederea limitării și combaterii efectelor acestora;

f) activități de comunicare publică;

g) activități de cooperare internațională;

h) activități de instruire și perfecționare profesională;

i) activități destinate optimizării continue a cadrului legislativ aplicabil categoriilor de misiuni ce revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal și procesual-penal.

j) activități specifice fiecărui nivel de alertă teroristă din cadrul Sistemului național de alertă teroristă;

k) activități pe linia organizării și executării misiunilor de intervenție antiteroristă pe coordonatele tactică, pirotehnică și CBRNe.

Articolul 11

Atribuțiile specifice, potrivit art. 7 alin. (1) , pe linia combaterii terorismului constau în:

a) activități de identificare și alte activități desfășurate, potrivit atribuțiilor autorităților și instituțiilor publice componente ale SNPCT, în vederea tragerii la răspundere, potrivit legii, a persoanelor care inițiază, pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism;

b) intervenția antiteroristă, anterior sau în situația iminenței producerii unui act de terorism, și, respectiv, intervenția contrateroristă, când se desfășoară ori s-au produs acte de terorism;

c) participarea la operațiuni de combatere a terorismului prin cooperare internațională;

d) activități pe linia organizării și executării misiunilor de intervenție contrateroristă pe coordonatele tactică, pirotehnică și CBRNe.

Articolul 11¹

(1) În cazul iminenței sau producerii pe teritoriul țării a unui act de terorism care produce o criză teroristă, la propunerea directorului Serviciului Român de Informații, Consiliul Suprem de Apărare a Țării poate emite o hotărâre prin care:

a) declară situația de criză teroristă;

b) ordonă activarea Centrului Național de Acțiune Antiteroristă;

c) numește șeful Centrului Național de Acțiune Antiteroristă dintre prim-adjunctul sau adjuncții directorului Serviciului Român de Informații;

d) dispune cu privire la modificarea nivelului de alertă teroristă.

(1¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , atunci când nu este posibilă întrunirea în regim de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, măsurile prevăzute la respectivul alineat pot fi dispuse de către președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu informarea ulterioară, cu celeritate, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) și (1¹) , Centrul Național de Acțiune Antiteroristă se activează pe suportul logistic și operațional al CCOA și asigură la nivel național managementul crizei teroriste.

(3) În scopul protecției și salvării vieții persoanelor, autoritățile și instituțiile publice desfășoară activități specifice, potrivit competențelor acestora, cu respectarea priorității de acțiune și a principiului comenzii unice.

(4) Centrul Național de Acțiune Antiteroristă este structură interinstituțională, fără personalitate juridică, subordonată direct Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condus de o structură decizională alcătuită din reprezentanți la nivel decizional din cadrul instituțiilor publice, în funcție de coordonatele concrete ale crizei teroriste. Șeful Centrului Național de Acțiune Antiteroristă se numește dintre prim-adjunctul sau adjuncții directorului Serviciului Român de Informații, la propunerea directorului Serviciului Român de Informații, de Consiliul Suprem de Apărare a Țării prin hotărârea prevăzută la alin. (1) .

(5) Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Acțiune Antiteroristă se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(6) Serviciul Român de Informații este autorizat să efectueze, din bugetul aprobat, cheltuieli cu bunuri, servicii și de capital pentru Centrul Național de Acțiune Antiteroristă.

Articolul 11²

(1) Sistemul național de alertă teroristă cuprinde patru niveluri de alertă teroristă, corespunzătoare stărilor de amenințare teroristă, respectiv:

a) alertă verde - nivel scăzut;

b) alertă albastră - nivel precaut;

c) alertă portocalie - nivel ridicat;

d) alertă roșie - nivel critic.

(2) Instituirea nivelurilor de alertă teroristă, precum și trecerea de la un nivel la altul se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , atunci când nu este posibilă întrunirea în regim de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nivelurile de alertă prevăzute la alin. (1) pot fi instituite de către președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu informarea ulterioară, cu celeritate, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Articolul 12

(1) În cazul unui act de terorism, Serviciul Român de Informații, prin unitatea specializată, execută intervenția contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte autorități și instituții publice, pe întreg teritoriul țării, în scopul eliberării ostaticilor, capturării ori anihilării teroriștilor, neutralizării dispozitivelor utilizate de aceștia, eliberării obiectivelor atacate sau ocupate, precum și restabilirii ordinii legale.

(2) Intervenția contrateroristă se execută cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Prin excepție, în situația iminenței producerii unor victime sau a unor pagube importante, atunci când nu este posibilă întrunirea în regim de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, executarea intervenției contrateroriste se aprobă de către directorul Serviciului Român de Informații, cu informarea ulterioară, cu celeritate, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(3) La solicitarea Serviciului Român de Informații, autoritățile și instituțiile publice procedează la transferul către acesta a controlului operațional.

(4) Intervenția contrateroristă și transferul controlului operațional se realizează potrivit metodologiei elaborate de Serviciul Român de Informații cu consultarea prealabilă a instituțiilor din SNPCT cu atribuții în domeniu, aprobată prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(5) La solicitarea Serviciului Român de Informații, în funcție de amploarea și natura acțiunii teroriste, intervenția contrateroristă se poate executa, în condițiile alin. (2) , și de către unități specializate ale Poliției Române, Jandarmeriei Române, Serviciului de Protecție și Pază și/sau Ministerului Apărării Naționale.

(6) În situația prevăzută la alin. (5) , la solicitarea unităților specializate ale Poliției Române, Jandarmeriei Române, Serviciului de Protecție și Pază și/sau Ministerului Apărării Naționale, autoritățile și instituțiile publice procedează la transferul către acestea a controlului operațional.

(7) Intervenția antiteroristă se realizează în conformitate cu metodologiile aprobate de conducerile instituțiilor din SNPCT cu atribuții în domeniu, cu avizul Serviciului Român de Informații.

Articolul 13

(1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 10 și 11 , autoritățile și instituțiile publice componente ale SNPCT desemnează reprezentanți, la nivelul de secretari de stat sau de subsecretari de stat, care se întrunesc în ședință plenară, cel puțin o dată pe an, la care participă și prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) Autoritățile și instituțiile publice componente ale SNPCT desemnează experți permanenți, care constituie un grup de lucru ce se întrunește o dată la 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.

(3) Cu ocazia întrunirilor prevăzute la alin. (2) , grupul de lucru evaluează modul de îndeplinire a prevederilor Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT și prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Țării rapoarte în consecință.

Articolul 14

(1) CCOA este structura organizatorico-funcțională ce asigură continuitatea și coerența funcționării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT.

(2) Autoritățile și instituțiile publice din componența SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date și informații.

(3) Structura și efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Serviciul Român de Informații va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării Regulamentul de organizare și funcționare a CCOA.

Articolul 15

Autoritățile și instituțiile publice cu responsabilități în SNPCT asigură accesul reprezentanților CCOA în sediile lor și în obiectivele speciale din componența acestora, pentru verificarea informațiilor și/sau desfășurarea activităților specifice de prevenire și combatere a terorismului.

Articolul 16

Sunt exceptate de la prevederile art. 15 Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Articolul 17

CCOA are următoarele atribuții:

a) coordonează activitățile desfășurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanți desemnați de autoritățile și instituțiile publice din componența SNPCT;

b) asigură operativ schimbul de date și informații între autoritățile și instituțiile publice componente ale SNPCT privind activitățile cu caracter terorist;

c) integrează datele și informațiile obținute, în scopul stabilirii și întreprinderii măsurilor care se impun;

d) monitorizează activitățile teroriste și informează operativ autoritățile și instituțiile publice abilitate din cadrul SNPCT;

e) în situații de criză teroristă asigură suportul logistic și operațional pentru funcționarea operativă a Centrului Național de Acțiune Antiteroristă;

f) transmite autorităților și instituțiilor publice competente din cadrul SNPCT datele și informațiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuțiilor legale.

Articolul 18

În structura organizatorică a autorităților și instituțiilor publice componente ale SNPCT se înființează compartimente speciale, cu funcționare permanentă, și se desemnează persoane care asigură suportul structural și funcțional pentru desfășurarea coerentă a activităților de cooperare, precum și legătura continuă cu CCOA.

Articolul 19

(1) Sarcina privind actualizarea periodică a prevederilor Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT revine membrilor SNPCT, în funcție de modificările înregistrate în domeniu, precum și Serviciului Român de Informații, în calitate de coordonator tehnic.

(2) Orice modificare a Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT va fi supusă aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Secțiunea a 2-a — Măsuri privind desfășurarea unor activități în scopul culegerii de informații

Articolul 20

Amenințările la adresa securității naționale a României în ceea ce privește infracțiunile prevăzute în prezenta lege constituie temeiul legal pentru organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale să solicite autorizarea efectuării unor activități specifice culegerii de informații, potrivit procedurii prevăzute în Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 21

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Propunerea se formulează în scris și trebuie să cuprindă: date sau indicii din care să rezulte existența unei amenințări la adresa securității naționale, pentru a cărei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizării; categoriile de activități pentru a căror efectuare este necesară autorizarea; identitatea persoanei ale cărei comunicații trebuie interceptate, dacă este cunoscută, sau a persoanei care deține informațiile, documentele ori obiectele ce trebuie obținute; descrierea generală, dacă și când este posibil, a locului unde urmează a fi efectuate activitățile autorizate; durata de valabilitate a autorizării.

(2) Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este examinată sub aspectul temeiniciei și legalității de procurori anume desemnați de acesta.

(3) Dacă se apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin rezoluție motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.

(4) Dacă în termen de 24 de ore de la înregistrarea cererii se apreciază că propunerea este întemeiată și sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție autorizarea activităților propuse.

(5) Solicitarea trebuie să cuprindă datele menționate la alin. (1).

(6) Solicitarea este examinată în camera de consiliu de judecători anume desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care o admit sau o resping motivat, prin încheiere.

(7) În cazul în care solicitarea este respinsă, aceasta se restituie procurorului, împreună cu un exemplar al încheierii.

(8) Dacă apreciază că solicitarea este justificată, o dată cu încheierea de admitere judecătorul emite mandat prin care autorizează efectuarea activităților propuse.

(9) Mandatul se înmânează reprezentantului anume desemnat al organului care a propus autorizarea și trebuie să cuprindă: categoriile de comunicații care pot fi interceptate, categoriile de informații, documente sau obiecte care pot fi obținute; datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicații trebuie interceptate sau care se află în posesia datelor, informațiilor ori obiectelor ce trebuie obținute, dacă sunt cunoscute; descrierea generală a locului în care urmează a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de valabilitate a mandatului.

(10) Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăși 6 luni; în cazuri întemeiate judecătorii anume desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție pot prelungi, la cerere, durata mandatului, fiecare prelungire neputând depăși 3 luni.

(11) În acest caz se va urma procedura prevăzută la alin. (1)-(9).

(12) Solicitarea, emiterea și punerea în aplicare a mandatului se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

(13) Organele care au propus autorizarea activităților pentru care s-a emis mandatul sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat și să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(14) Aceleași organe au obligația să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție despre rezultatul activităților autorizate prin mandat și despre măsurile luate, conform legii.

Articolul 22

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În situații deosebite care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea națională, organele de stat specializate cu atribuții în domeniu pot efectua activitățile prevăzute de art. 20, fără autorizarea menționată de prezenta lege, urmând ca solicitarea să fie înaintată de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.

(2) Dacă judecătorul apreciază că nu se mai impune continuarea activităților prevăzute la alin. (1), dispune încetarea de îndată a acestora.

Secțiunea a 3-a — Schimbul de informații

Articolul 22¹

(1) Autoritățile judiciare române transmit, la cerere sau din oficiu, cât mai curând posibil, autorităților competente dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene informațiile relevante colectate în cadrul procedurilor penale în legătură cu infracțiunile de terorism, atunci când informațiile respective ar putea fi utilizate în statul membru respectiv pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor de terorism.

(2) Alin. (1) nu se aplică în cazul în care schimbul de informații ar pune în pericol investigațiile în curs sau siguranța unei persoane și nici atunci când ar fi contrar intereselor esențiale ale securității României.

(3) Informațiile relevante, care le includ cel puțin pe cele prevăzute la art. 2 alin. (4) din Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism, privind cercetările penale pentru infracțiunile de terorism care afectează sau pot afecta două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, se transmit către Europol, în conformitate cu prevederile Legii nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), cu modificările ulterioare, precum și cu cele ale Regulamentului (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului, cu modificările și completările ulterioare, denumit, în continuare, Regulamentul (UE) 2016/794.

(4) Datele cu caracter personal sunt prelucrate în temeiul alin. (3) exclusiv în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni care intră în competența Europol, astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2016/794, fără a aduce atingere limitărilor aplicabile prelucrării datelor în temeiul acestui regulament.

(5) Categoriile de date cu caracter personal care urmează să facă obiectul schimbului de informații potrivit alin. (1) , precum și cele care urmează să fie transmise către Europol în scopurile prevăzute la alin. (4) rămân limitate la cele menționate în secțiunea B punctul 2 din anexa II la Regulamentul (UE) 2016/794.