Grațierea individuală

(1) Grațierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(2) Decretul de grațiere individuală nu poate fi revocat.

a) persoana fizică condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;

b) soțul persoanei fizice condamnate, ascendenții, descendenții, frații, surorile ori copiii acestora, precum și de aceleași rude ale soțului persoanei condamnate;

c) reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice condamnate.

(1) Cererea de grațiere conține în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate și pedeapsa pentru care se solicită grațierea.

(2) La cererea de grațiere formulată în cazul persoanei fizice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar și, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de anchetă socială și alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susținerea cererii sale.

(3) La cererea de grațiere formulată în cazul persoanei juridice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, adeverința emisă de organul care a autorizat înființarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, din care să rezulte antecedentele penale ale acesteia, precum și alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susținerea cererii sale.

(1) În vederea exercitării prerogativei de grațiere, Președintele României poate solicita, atunci când socotește necesar, avize consultative de la Ministerul Justiției, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2) De asemenea, atunci când consideră necesar, Președintele României poate solicita informații cu privire la persoana fizică organelor administrației publice locale, conducătorului locului de detenție, organelor judecătorești și ale parchetelor, organelor de poliție și altor instituții publice, precum și comandantului unității, pentru condamnații militari.

(3) În cazul cererilor de grațiere formulate pentru persoana juridică, Președintele României poate solicita, atunci când socotește necesar, informații de la registrul comerțului, de la autoritățile cu atribuții de control în domeniul fiscal și vamal, de la organul care a autorizat înființarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, de la organele administrației publice locale, precum și de la orice altă instituție publică.

a) datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinților, data și locul nașterii în cazul persoanei fizice, respectiv denumirea, sediul, codul de înregistrare fiscală, actul prin care s-a aprobat înființarea în cazul persoanei juridice;

b) elementele de identificare a hotărârii judecătorești de condamnare;

c) pedeapsa aplicată de instanță, care face obiectul grațierii;

d) modalitatea grațierii - totală sau parțială, indicându-se partea de pedeapsă grațiată, pentru grațierea parțială.

(1) Prin decret se pot grația una sau mai multe pedepse.

(2) Grațierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative privative de libertate.

(3) Nu pot fi grațiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, precum și pedepsele complementare și cele accesorii aplicate persoanei fizice.

(4) În cazul persoanei juridice pot fi grațiate atât pedeapsa principală, cât și pedepsele complementare prevăzute la art. 139 și 140 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Grațierea individuală nu are efect asupra laturii civile și asupra măsurilor administrative pronunțate într-o cauză penală.