Canale de cooperare cu Europol

(1) Se desemnează Unitatea Națională Europol ca punct unic de legătură cu Europol.

(2) Autoritățile române competente pot coopera direct cu Europol numai în situații deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidității schimbului de date și informații sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate.

(3) Orice comunicare directă cu Europol se desfășoară cu informarea în prealabil a Unității Naționale Europol.

(1) Unitatea Națională Europol are următoarele atribuții principale:

a) furnizează Europol, din proprie inițiativă, datele și informațiile operative pe care, în urma analizei proprii, le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Europol prevăzute la art. 5 din Decizia Europol;

b) răspunde solicitărilor de date și informații operative și de consiliere primite de la Europol;

c) actualizează datele și informațiile operative furnizate Europol;

d) evaluează, la solicitarea autorităților române competente, date și informații operative și transmite acestora rezultatul evaluării;

e) adresează Europol, din proprie inițiativă sau la cererea unei autorități române competente, solicitări de consiliere, de date și informații operative, precum și de analiză;

f) furnizează Europol informații în vederea stocării acestora în bazele sale de date;

g) efectuează schimb de informații cu ofițerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre, inclusiv cu privire la infracțiuni care nu sunt de competența Europol, în condițiile legislației din domeniul cooperării polițienești internaționale;

h) asigură respectarea dispozițiilor legale privind datele și informațiile operative vehiculate în cadrul activităților proprii de schimb de informații cu Europol sau cu ofițerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre.

(2) Unitatea Națională Europol nu furnizează Europol date și informații operative dacă, în temeiul analizei proprii sau a elementelor furnizate de o altă autoritate română competentă, stabilește că furnizarea de date și informații operative către Europol în cazul respectiv determină apariția uneia dintre consecințele prevăzute la art. 8 alin. (5) din Decizia Europol.

(1) Ministrul afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, numește ofițerii de legătură la Europol.

(2) Ofițerii de legătură la Europol provin din rândul ofițerilor de poliție și sunt trimiși în misiune permanentă în străinătate în funcții asimilate atașaților de afaceri interne, cu statut diplomatic.

(3) Ofițerii de legătură la Europol sunt instruiți de către Unitatea Națională Europol, înainte de începerea activității în cadrul Biroului român de legătură la Europol.

(4) Aceștia reprezintă interesele Unității Naționale Europol în cadrul Europol, în conformitate cu legislația română și cu dispozițiile aplicabile Europol.

(1) Ofițerii de legătură la Europol au următoarele atribuții principale:

a) furnizează către Europol informații din partea Unității Naționale Europol sau din partea autorităților române competente;

b) furnizează Unității Naționale Europol informații din partea Europol;

c) cooperează cu personalul Europol în ceea ce privește comunicarea de informații și consilierea;

d) sprijină schimbul de informații între Unitatea Națională Europol și ofițerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre;

e) efectuează schimb de informații cu unitățile naționale Europol din celelalte state membre, inclusiv cu privire la infracțiuni care nu sunt de competența Europol, în condițiile legislației din domeniul cooperării polițienești internaționale;

f) participă la activitățile grupurilor de analiză din care fac parte, constituite potrivit art. 14 alin. (2) din Decizia Europol.

(2) Ofițerii de legătură la Europol își exercită atribuțiile fără a prejudicia realizarea atribuțiilor Unității Naționale Europol prevăzute la art. 6.

(1) În timpul activității în cadrul Biroului român de legătură la Europol și după încetarea acestei activități, ofițerii de legătură la Europol sunt ținuți de obligația de discreție și de confidențialitate în condițiile prevăzute la art. 41 din Decizia Europol.

(2) Încălcarea de către ofițerii de legătură la Europol a obligației de discreție și de confidențialitate prevăzută la art. 41 din Decizia Europol reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu și atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau, după caz, penală a acestora.