(1) Termenii și expresiile utilizate în prezenta lege au semnificația prevăzută în Regulamentul Europol.
(2) În înțelesul prezentei legi, expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) autoritate română competentă - autoritatea publică română care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 lit. a) din Regulamentul Europol;
b) ofițeri de legătură la Europol - polițiștii numiți să reprezinte în cadrul Europol interesele autorităților competente române și care constituie Biroul român de legătură la Europol;
c) infracțiuni de competența Europol - infracțiunile circumscrise obiectivelor Europol, astfel cum sunt acestea stabilite la art. 3 din Regulamentul Europol;
d) legislație din domeniul cooperării polițienești și judiciare internaționale - legislația națională, tratatele internaționale la care România este parte și instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante, aplicabile activităților specifice de cooperare și asistență polițienească și judiciară internațională;
e) stat membru - statul membru al Uniunii Europene.
(3) Autoritățile române competente sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Prin ordine sau dispoziții ale conducătorilor autorităților române competente se stabilesc departamentele sau structurile din cadrul acestora abilitate să coopereze cu Europol.