Dispoziții privind completarea art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările ulterioare

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:Articolul 2 Starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, militară, economică, socială și de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptarea capacității de apărare a țării, inclusiv apărarea cibernetică, la pericole grave, actuale sau iminente, care amenință suveranitatea, independența, unitatea ori integritatea teritorială a statului. În cazul instituirii stării de asediu se pot lua măsuri excepționale aplicabile pe întreg teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale.

2. La articolul 3, litera a) va avea următorul cuprins:a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională a României, inclusiv securitatea cibernetică pentru rațiuni de securitate națională, ori funcționarea democrației constituționale;

3. Articolul 23 va avea următorul cuprins:Articolul 23 (1) Ordonanțele militare se emit în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurii excepționale, astfel: pe durata stării de asediu: a) de ministrul apărării naționale sau de șeful Statului Major al Apărării, când starea de asediu a fost instituită pe întregul teritoriu al țării; b) de comandanții de mari unități în raza teritorială pentru care au fost împuterniciți de șeful Statului Major al Apărării, când starea de asediu a fost instituită în anumite unități administrativ-teritoriale; pe durata stării de urgență: a) de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorul de drept al acestuia, când starea de urgență a fost instituită pe întregul teritoriu al țării; b) de ofițerii împuterniciți de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorii legali ai acestora, când starea de urgență a fost instituită în anumite unități administrativ-teritoriale. (2) În situația instituirii măsurii excepționale pentru cauze ce privesc securitatea sau apărarea cibernetică în condițiile art. 2 și art. 3 lit. a), emitenții ordonanțelor militare solicită avizul prealabil și consultativ al Consiliului Operativ de Securitate Cibernetică.