(1) Poate face obiectul certificatului prevăzut la art. 1 lit. m), în condițiile prezentei legi, orice produs protejat pe teritoriul României printr-un brevet de invenție în vigoare și care, înainte de punerea pe piață, a fost autorizat ca medicament sau ca produs fitosanitar.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și pentru brevetele europene cu efecte extinse în România, pentru brevetele europene în vigoare pe teritoriul României, precum și pentru brevetele valide în țara de origine și pentru care statul român recunoaște o protecție tranzitorie, potrivit legii.