(1) În situația în care un operator consideră că o anumită substanță periculoasă care intră sub incidența dispozițiilor prevăzute în anexa nr. 1 nu poate cauza, în practică, o emisie de materie sau energie care ar putea provoca un accident major, atât în condiții normale, cât și în condiții anormale, acestea putând fi rezonabil prevăzute și nu prezintă un pericol de accident major, notifică acest lucru autorităților competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) , transmițând și justificarea care stă la baza unei astfel de propuneri, inclusiv informațiile prevăzute la alin. (4) .
(2) Autoritățile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) realizează o verificare preliminară a informațiilor din documentele primite potrivit prevederilor alin. (1) de la operator, din punctul de vedere al respectării dispozițiilor alin. (4) , și transmit documentele către Secretariatul de risc al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
(3) Secretariatul de risc al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, în colaborare cu celelalte autorități competente prevăzute la art. 6 alin. (1) , în urma verificării finale a documentației primite potrivit prevederilor alin. (2) , notifică, prin Secretariatul de risc al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Comisia Europeană, cu informarea prealabilă a operatorului.
(4) În sensul prevederilor alin. (1)-(3) , informațiile necesare Comisiei Europene pentru evaluarea proprietăților substanței periculoase în cauză, din care decurg riscuri pentru sănătate, riscuri fizice și riscuri pentru mediu, includ:
a) o listă detaliată a proprietăților necesare pentru a evalua potențialul substanței periculoase de a provoca daune fizice, de sănătate sau asupra mediului;
b) proprietățile fizice și chimice, de exemplu: masa moleculară, presiunea vaporilor saturați, toxicitatea intrinsecă, punctul de fierbere, reactivitatea, vâscozitatea, solubilitatea și alte proprietăți relevante;
c) proprietățile care prezintă riscuri fizice sau pentru sănătate, de exemplu: reactivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea împreună cu alți factori, precum și modul în care substanța periculoasă atacă organismul, raportul vătămări/decese, efectele pe termen lung și alte proprietăți relevante;
d) proprietățile din care decurg riscuri pentru mediu, de exemplu: ecotoxicitatea, persistența, bioacumularea, potențialul de propagare pe distanțe lungi în mediu și alte proprietăți relevante;
e) dacă este disponibilă, clasificarea la nivelul Uniunii Europene a substanței sau amestecului potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;
f) informații despre condițiile de exploatare specifice substanței, de exemplu: temperatura, presiunea și alte condiții relevante în care substanța periculoasă poate fi stocată, utilizată și/sau poate fi prezentă în cazul unor operațiuni anormale previzibile sau al unui accident, precum incendiul.