(1) Autoritățile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) , pe baza tuturor informațiilor primite de la operatori potrivit prevederilor art. 7 și 10 sau în urma solicitării de informații suplimentare ori ca urmare a constatărilor rezultate în urma inspecțiilor efectuate în temeiul art. 20 , identifică toate amplasamentele de nivel inferior și de nivel superior sau grupurile de amplasamente în care riscul ori consecințele unui accident major pot crește din cauza poziției geografice și a proximității unor astfel de amplasamente, precum și din cauza substanțelor periculoase inventariate pe respectivul amplasament.
(2) În cazul în care autoritățile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) dispun de informații suplimentare față de cele furnizate de operator potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g) , acestea pun la dispoziția operatorului în cauză informațiile respective, dacă acest lucru este necesar, pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
(3) Operatorii amplasamentelor identificate potrivit prevederilor alin. (1) au următoarele obligații:
a) să realizeze un schimb de informații pertinente între ei, pentru a permite ca pentru aceste amplasamente să se țină cont de natura și de nivelul general de pericol de accident major în PPAM-urile corespunzătoare, în sistemele lor de management al securității, în rapoartele lor de securitate și în planurile lor de urgență internă, după caz;
b) să coopereze în ceea ce privește informarea publicului și în privința siturilor de exploatare învecinate care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, precum și în ceea ce privește furnizarea de informații către ISUJ.