Comercializarea

(1) Produsele prevăzute la art. 1, recoltate și prelucrate pe teritoriul României pentru a putea fi comercializate, sunt supuse procedurii de certificare, în vederea stabilirii denumirii de origine.

(2) Certificatul pentru denumire de origine poate fi emis numai pentru produsele recoltate în zonele recunoscute de producție sau preparate din astfel de produse care aparțin soiurilor din Catalogul comunitar și/sau din Lista oficială de soiuri ale României, cu respectarea standardelor de calitate care satisfac limitele minime de comercializare, valabile pentru o anumită etapa de comercializare. Prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor se aproba standardul de calitate pentru hamei.

(3) Normele detaliate de certificare, procedurile de certificare în vederea stabilirii denumirii de origine, lista laboratoarelor de analize fizico-chimice, organismele și persoanele cu atribuții de certificare a denumirii de origine se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

(1) Produsele prevăzute la art. 1, pentru a fi comercializate în Uniunea Europeană, trebuie să facă dovada ca din punct de vedere al calității sunt cel puțin echivalente cu limitele minime de comercializare adoptate pentru produse similare, recoltate în cadrul Uniunii Europene, sau derivate ale lor.

(2) Echivalenta calității produselor comercializate este dovedită astfel:

a) pentru produsele prevăzute în cap. 12.06 din Tariful vamal comunitar, prin:

b) atestatul de echivalenta pentru alte produse, exceptând conurile de hamei, seva și extractele de hamei care se încadrează în cap. 12.06 și subcap. 13.03.A VI din Tariful vamal comunitar.

(3) Normele detaliate privind atestarea echivalentei și criteriile de acreditare a autorității competente pentru certificarea echivalentei sunt stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

(1) În vederea stabilirii denumirii de origine prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor se delimiteaza zonele de cultura, cu nominalizarea localităților al căror nume va fi purtat de orice lot de hamei conuri obținut în zona respectiva.

(2) Suprafața minima a unei zone de cultura este de 60 ha.

(1) Plantațiile de hamei înființate în afară zonelor delimitate conform art. 14 alin. (2) nu sunt recunoscute ca purtătoare de denumire de origine, nu pot fi certificate și nu beneficiază de sprijinul statului.

(2) Desființarea sistemului de sustinere a plantațiilor de hamei este permisă numai în cadrul programului de reconversie a acestora, propus de Consiliul consultativ pentru hamei și aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

(1) În cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor se înființează Biroul de inspecție tehnica a hameiului și produselor din hamei.

(2) Biroul de inspecție tehnica a hameiului și produselor din hamei are structuri organizatorice stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și în cadrul direcțiilor generale pentru agricultura și industrie alimentara din județele în care se cultiva hamei.

(3) Biroul de inspecție tehnica a hameiului și produselor din hamei verifica eligibilitatea recunoașterii grupurilor de producători sau a asociațiilor, propune retragerea recunoașterii acelora care nu mai îndeplinesc condițiile de recunoaștere sau care au primit recunoașterea pe baza unor informații eronate, îndeplinirea condițiilor de comercializare a hameiului și a produselor din hamei.