Dispozitii generale

(1) Prezenta lege cuprinde:

a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat în materia insolventei;

b) norme de procedura în litigii privind raporturile de drept international privat în materia insolventei;

c) norme privind condițiile în care autoritățile române competente solicita și, respectiv, acorda asistența cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul României sau al unui stat strain.

(2) În sensul prezentei legi, raporturile de drept international privat în materia insolventei reprezinta acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa și în condițiile stabilite de aceasta.

(1) Prezenta lege se aplică în urmatoarele situații:

a) în cazul în care este solicitata asistența în România de către o instanța străină sau de către un reprezentant strain, în legătură cu o procedură străină de insolventa;

b) în cazul în care este solicitata asistența într-un stat strain în legătură cu o procedură care se desfășoară potrivit Legii nr. 64/1995 *) privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumita în continuare procedura română de insolventa;

c) în cazul desfășurării concomitente a unei proceduri române de insolventa și a unei proceduri straine de insolventa referitoare la acelasi debitor;

d) în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate să solicite deschiderea în România a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 *), republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau sa participe în cadrul unei proceduri deschise.

(2) Prezenta lege nu se aplică în cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect:

a) bănci, cooperative sau alte institutii de credit;

b) societăți și agenti de asigurare;

c) societăți de servicii de investitii financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, societăți de administrare a investitiilor;

d) societăți de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de marfuri, societăți de brokeraj, traderi.

a) procedura străină este procedura colectiva, judiciara sau administrativa, care se desfășoară în conformitate cu legislatia în materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura provizorie, în care bunurile și activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante straine, în scopul reorganizarii sau lichidarii activității acelui debitor;

b) procedura străină principala este procedura străină de insolventa care se desfășoară în statul în care se situeaza centrul principalelor interese ale debitorului;

c) procedura străină secundara este procedura străină de insolventa, alta decat cea principala, care se desfășoară în statul în care debitorul își are stabilit un sediu, în sensul prevăzut la lit. p);

d) centrul principalelor interese ale debitorului este, până la proba contrarie, după caz:

e) reprezentant strain este persoana fizica sau juridica, incluzând persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri straine, sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor și a activității debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei proceduri straine;

i) creditor strain este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat strain;

j) reprezentant român este persoana fizica sau juridica desemnata ca administrator sau lichidator judiciar, în cadrul unei proceduri române de insolventa, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

k) instanța străină este autoritatea judecătorească sau de alta natura, abilitata sa deschidă și sa controleze sau sa supravegheze o procedură străină ori sa adopte hotărâri în cursul derularii unei asemenea proceduri;

l) hotărâre - atunci când este vorba de deschiderea unei proceduri de insolventa sau de desemnarea unui reprezentant - este hotărârea oricarei instante competente prin care se deschide o asemenea procedura sau se desemneaza un reprezentant;

m) momentul deschiderii procedurii este momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;

n) sediul principal este locul în care se afla centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociați din alte state;

o) sediul profesional este locul în care funcționează conducerea activității economice ori a exercitarii profesiei independente a persoanei fizice;

p) sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercita, cu mijloace umane și materiale și cu caracter netranzitoriu, o activitate economica sau o profesie independenta;

q) statul în care se găsește un bun este:

a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripția cărora se afla bunuri imobile aparținând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alaturi de alte bunuri;

b) tribunalul în circumscripția caruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii;

c) tribunalul în circumscripția caruia se afla sediul societatii comerciale române la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;

d) Tribunalul București, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuala protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligațiuni de stat și municipale aparținând debitorului;

e) în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autorități publice, tribunalul în circumscripția caruia se afla domiciliul sau reședința, respectiv sediul persoanei sau al autorității publice respective.

a) hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmata în strainatate;

b) hotărârea încalcă dispozitiile de ordine publică de drept international privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozițiilor legale cu privire la competența exclusiva de judecată a instanțelor românești.